Prima pagină > Apusul, Atitudine, Ortodoxie > TRECEREA LA STILUL NOU ÎNSEAMNĂ TRĂDAREA ORTODOXIEI

TRECEREA LA STILUL NOU ÎNSEAMNĂ TRĂDAREA ORTODOXIEI

Despre caracterul necanonic şi antiortodox al stilului nou

„…cînd va fi nevoie – şi sîngele vostru să-l vărsaţi pentru păzirea credinţei şi mărturisirii strămoşeşti” (Soborul Bisericesc din Constantinopol, 1583).

Nu este un secret că adepţii trecerii la stilul nou sînt foarte departe de adevărata trăire creştinească, de Sfînta Biserică şi de canoanele ei. Cuceriţi de pretinsele valori europene, ei refuză să le vadă reversul, dorind cu orice preţ să ajungă în Europa. Chiar şi cu preţul trădării propriului neam şi a propriei credinţe. În Postul Crăciunului, care este o perioadă de pregătire pentru întîmpinarea marii sărbători creştineşti – Naşterea Mîntuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos (7 ianuarie), aceştia, într-o euforie artificială susţinută de mass-media, trîmbiţează că doresc să sărbătorească Crăciunul pe nou, adică pe 25 decembrie, ca apoi să întîlnească, fără impedimente, şi Anul Nou. Dar sărbătorirea Naşterii Domnului cu două săptămîni înainte de eveniment este un nonsens, aflîndu-se în contradicţie cu canoanele şi pravilele sfinţilor părinţi ai Bisericii. Cine oare dintre noi îşi serbează ziua de naştere cu două săptămîni înainte de evenimentul propriu-zis?

Cu această ocazie, considerăm oportun să amintim că schimbarea stilului din 1923 a fost înfăptuită de odiosul patriarh ecumenic al Constantinopolului, ales nelegitim – Meletie Metaxakis, un aventurier, eretic şi mason, adică anticreştin şi satanist. (Este grăitor faptul că trupul lui Meletie Metaxakis, a acestui lup în piele de oaie, după moarte s-a înnegrit ca tăciunele şi elimina un lichid puturos). Stăpînirea lui nu a fost de durată, însă deosebit de dăunătoare, semănînd dezbinare în Biserică. Introducerea, la insistenţa masonilor, într-un şir de biserici ortodoxe a calendarului nou, a pus începutul unei dezbinări (schisme) între creştinii cu frică de Dumnezeu şi acei creştini care s-au lăsat secularizaţi de duhul lumii acesteia.

Se ştie bine din mărturiile scrise şi verbale că introducerea stilului nou în România a întîmpinat o opunere hotărîtă din partea poporului binecredincios. Schimbarea calendarului s-a făcut cu forţa. Oamenii erau impuşi cu brutalitate să sărbătorească pe 25 decembrie: jandarmii umblau din casă în casă, urmărind îndeplinirea ordinului. Chiar şi astăzi, unii teologi români susţin că trecerea la stilul nou a fost o greşeală gravă. Chiar şi părintele Cleopa Ilie (cunoscut susţinător şi promotor al calendarului nebisericesc), întrebat fiind de călugării moldoveni de la Noul Neamţ despre problema calendarului, le-a spus: „Ţineţi aşa cum aţi ţinut (adică calendarul iulian, vechi) şi nu schimbaţi nimic”. Mai pe larg privind, schimbarea stilului nu semnifică doar schimbarea calendarului, ci şi schimbarea stilului şi a concepţiilor de viaţă. Acest lucru ni-l demonstrează cu prisosinţă Europa care, încălcînd poruncile lui Dumnezeu şi canoanele Sfintei Biserici, s-a postat pe calea autonimicirii moral-spirituale. Care este idealul Europei azi? Muncă pentru bani şi bani pentru satisfacerea plăcerilor trupeşti. Aceasta-i tot. Şi aici este începutul sfîrşitului.

Notă: menţionăm că atunci cînd ne referim la Europa, ne referim la civilizaţia occidentală per ansamblu, iar din ea face parte atît SUA şi Japonia, cît şi actuala „Rusie” (atît de îndepărtată ca duh şi interese „naţionale” de Rusia de pînă la revoluţia iudeo-bolşevică din 1917) cu toate ecumenismele şi modernismele sale: globalizare, înregimentare electronică, legislaţie juvenilă, industrie mediatică şi show-biz pervertitor de minţi etc. 

Trebuie să înţelegem că lipsa de discernămînt în problema calendarului este deosebit de periculoasă pentru mîntuirea noastră. Un suflet avem şi trebuie să facem dreapta alegere. Cu cine sîntem – cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii, cu tot neamul nostru ortodox, care veacuri în şir a ţinut sărbătorile după datina străbună sau cu duşmanii ce luptă împotriva lui Dumnezeu şi sapă la temelia Bisericii noastre pentru a o distruge? Unii susţin că vor să fie în pas cu Europa, cu toată lumea civilizată. Însă cu care Europă? Cu cea care este împotriva lui Hristos? Cu Europa care de mult şi-a călcat în picioare credinţa strămoşească, alungîndu-L pe Hristos de peste tot: din şcoli, din instituţii, din presă, din Constituţie, din viaţă? Cu Europa, pe care Hristos a luminat-o cu lumina adevărului credinţei şi care acum nu mai are nevoie de El: în Italia sînt scoase crucile din şcoli, în Franţa şi în Anglia este interzis portul cruciuliţei la gît, în Germania, copiii, chestionaţi cu ocazia unui sondaj, nu ştiau cine s-a născut de Crăciun. Şi dacă Europa nu mai are nimic în comun cu Hristos, atunci oare nouă ne este în drum cu Europa?

Acelaşi lucru se întîmplă şi în America: cele zece porunci afişate mai mult de două sute de ani în instituţiile de stat, astăzi sînt lichidate, iar la ordinul lui Bush ilustratele cu felicitările de Crăciun „Merry Christmas!” („Crăciun fericit!”) brusc au fost schimbate cu „Sărbători vesele!”. Chiar şi amintirea despre Hristos îi deranjează.

Aşa-zisa lume civilizată astăzi, lipsită de adevărata credinţă în Dumnezeu, de morala creştină, înoată într-un ocean de păcate şi perversiuni, sfîrşitul cărora e iadul. Păcate, despre care auzind buneii şi părinţii noştri, roşeau de ruşine. Astăzi însă perversiunilor li se dă undă verde, adoptîndu-se legi cu privire la homosexuali, astfel viciile şi bolile societăţii fiind ridicate la rang de virtuţi, la rang de normalitate.

Vreţi să sărbătoriţi Crăciunul împreună cu Europă anticreştină şi perversă pentru care această sărbătoare nici nu mai există? Sau să ascultăm de Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care erau rugători fierbinţi, postitori, nevoitori ai adevăratei vieţi creştineşti? Ei, fiind luminaţi de harul Duhului Sfînt, au rînduit canoanele şi pravilele Sfintei Biserici, care stau la temelia Bisericii şi nu pot fi nici schimbate, nici revizuite. Acceptînd schimbarea stilului, îi considerăm pe Sfinţii Părinţi mincinoşi. Dacă sîntem creştini, nu putem admite blasfemia acesta. Sau sîntem fii adevăraţi şi credincioşi ai Sfintei Biserici Ortodoxe, sau fii ai rătăcirii şi pieirii veşnice. În probleme de credinţă, cale de mijloc nu există!

Creştinul adevărat, care se străduieşte să-şi trăiască viaţa conform poruncilor dumnezeieşti şi canoanelor bisericeşti, înţelege că păcatul este păcat şi nicidecum nu poate fi virtute. La fel este şi în problema stilului: aici nu pot fi dubii – cine schimbă stilul rînduit de soboarele universale ale Bisericii, singur pe sine se dă blestemelor straşnice ale acestor soboare.

Chiar de la apariţia stilului gregorian (stilul nou), Biserica Ortodoxă l-a negat cu vehemenţă, întărindu-l pe cel ortodox. Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea (Tranos) (†1595) a mustrat aspru calendarul gregorian (stilul nou) ca fiind o operă a papalităţii, – ostilă Răsăritului Ortodox – şi vedea acest calendar ca o inovaţie caracteristică unui sistem de inovaţii papale opuse tradiţiei Răsăritului Ortodox, considerîndu-l o armă a politicii papiste de cotropire a Bisericilor ortodoxe.

Soborul Bisericesc din Constantinopol (1583), convocat de patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea, în decretul său trimis tuturor Bisericilor din Răsărit a declarat:

„Cine nu urmează obiceiurilor Bisericii şi hotărîrii poruncite nouă de cele Şapte Sfinte Soboare Ecumenice cu privire la Sfîntul Paşte şi a sărbătorilor de peste an instituite prin buna lege ce trebuie să o urmăm, dar doreşte să urmeze pascalia gregoriană cu sărbătorile de peste an, acela cu astronomii cei fără de Dumnezeu se opune tuturor hotărîrilor Sfintelor Soboare şi vrea să le schimbe şi să le slăbească – să fie anatema, lepădat de Biserica lui Hristos şi adunarea credincioşilor. Voi, însă, binecredincioşilor creştini ortodocşi, rămîneţi în aceea cum aţi fost învăţaţi, născuţi şi educaţi, – cînd va fi nevoie – şi sîngele vostru să-l vărsaţi pentru păzirea credinţei şi mărturisirii strămoşeşti”.

Iar patriarhul ecumenic Chiril al V-lea în adresarea sa din 1756 aplică tuturor creştinilor care au primit stilul nou blesteme grozave ce vizează atît viaţa vremelnică, cît şi cea veşnică: „Iereu sau mirean, să fie lepădat de Dumnezeu, blestemat şi după moarte să nu putrezească şi să se afle în muncile veşnice… Aceştia să moştenească lepra lui Ghiezie şi sugrumarea lui Iuda, pe pămînt să fie precum Cain, gemînd şi tremurînd şi mînia lui Dumnezeu să fie pe capetele lor şi moştenirea lor să fie cu Iuda-trădătorul şi cu iudeii urîtori de Dumnezeu. Îngerul lui Dumnezeu cu sabia să meargă pe urmele lor în toate zilele vieţii lor şi să fie sub toate blestemele Patriarhilor şi Soboarelor, sub veşnica lepădare şi în muncile focului veşnic. Amin. Aşa să fie!”.

Aceste blesteme nimeni nu le-a anulat.

Iubiţi fraţi şi surori, să ne ferim de neascultare!

Bisericile Ortodoxe care se conduc în prezent de calendarul ortodox sînt Patriarhia Moscovei, cea a Serbiei, a Ierusalimului, a Gruziei şi Muntele Athos. Ținerea calendarului bisericesc nu este însă un criteriu în sine, acesta fiind unicul instrument potrivit și binecuvîntat pentru viața și timpul liturgic al Bisericii lui Hristos, însă nu și suficient. Atît timp cît patriarhiile enumerate mai sus sînt părtașe (la nivel de declarații, documente semnate și fapte de slujire) la erezia ecumenistă și serghianistă – ținerea calendarului bisericesc nu este decît un paravan, un ambalaj aparent creștin sub care se ascunde urîciunea ereziei despărțitoare de Duhul Sfînt.

(material redactat și precizat de blogul „Popas Alternativ”)

Notă: O analiză mai profundă și mai actuală a problemei calendarului poate fi citită în articolul „Cele două calendare”.

Anunțuri
  1. 27 Decembrie 2007 la 19:19

    Bun. Bine ticluit. Nici nu ma opresc la maoni…

    O intrebare, daca se poate asa ceva: cum ramane cu steaua care a rasarit atunci cand s-a nascut Hristos? Ea, Steaua, tot la 7 ianuarie e prezenta pe cer? Daca vreau sa sarbatoresc Craciunul atunci cand el trebuie sarbatorit din punct de vedere al corectitudinii inseamna ca-s anticrestin?

    „Creştinul adevărat, care se străduieşte să-şi trăiască viaţa conform poruncilor dumnezeieşti şi canoanelor bisericeşti” are dreptul sa-i DICTEZE ceva altui crestin, manipuland optiunile acestuia prin sperierea lui cu „blestemelor straşnice”?

    Mai departe: Focul Sfant pogoara pe 7 ianuarie. Foarte Bine – dar atunci daca el e legat de Nasterea lui Dumnezeu – ce-i atunci cu celelalte istorii despre pozitiile astrilor in momentul nasterii? Nu se leaga ceva?

  2. 27 Decembrie 2007 la 21:22

    Curat Murdare,

    Din păcate, se vede de la început că nu eşti de-al nostru. Că nu prea ai idee de socotelile elementare ale învăţăturii ortodoxe. Gîndurile te trădează. Dar trec peste asta, întrucît nu vreau să se pară că fug de la temă sau că mă leg de tine. Prefer să discutăm ideea şi nu omul.

    Mă întrebi de stea. Cum rămîne cu ea ? Mi-a spus cineva care a fost în Betleem că de Naşterea Domnului (sărbătorită, bineînţeles, după calendarul bisericesc, nu european) apare o stea pe cer, mult mai luminoasă decît celelalte. Nu ştiu cît este de adevărat, însă nu cred că omul a avut vreo intenţie malefică cînd mi-a relatat acest lucru. Dar faptul că steaua apare sau nu apare pe cer – nu înseamnă absolut nimic. Adevărul nu se măsoară cu semne şi apariţii cosmice. Vitalie, de eşti fiu al Bisericii – sărbătoreşti Naşterea Domnului aşa cum spune Sfînta Tradiţie prin Sfinţii Părinţi. De nu eşti – sărbătoreşti cum te duce capul. După calendarul european (adică apusean care nu are nici o legătură cu Ortodoxia, darămite cu Naşterea Domnului), sau după calendarul iudaic, sau chinez sau egiptean, etc – sărbătoreşti cum vrei. Nimeni nu te impune. Dacă te simţi impus (oare de ce anume necreştinii se simt „presaţi”, „impuşi” )- ceva e în neregulă cu percepţiile tale asupra a ceea ce înseamnă credinţă şi trăire ortodoxă.

    „Mai departe: Focul Sfant pogoara pe 7 ianuarie” – Cred că ai încurcat iţele aici. Focul Sfînt (Lumina Sfîntă) se pogoară în sîmbăta Paştelui, în fiecare an, doar la ortodocşi şi doar după calendarul bisericesc. Naşterea Domnului nu are vreo legătură cu asta. Îţi reamintesc că Paştele este primăvara şi Crăciunul – iarna.

    Nu-ţi înţeleg nelămuririle. Fă-ţi ordine în cap. Citeşte şi celalalte articole despre calendar puse acum pe blog. Citeşte cu inima, nu cu stomacul. Cu iertare

  3. 27 Decembrie 2007 la 22:34

    Multumesc de raspuns.

    De ce sa fiu din start numit „nu de-al nostru”?
    Ce inseamna acest termen in viziunea Dumitale?
    Pentru mine „nu de-al nostru” ar insemna cineva care nu-i crestin. In general eu nu sunt nici „de-al vostru” nici „de-al lor” si prefer sa fiu un crestin „de-al meu”, fara ca sa fiu pascut. Imi place sa-mi pun intrebari, sa caut si sa gasesc raspunsul la ele.

    Despre Focul Sfant am incurcat itele, cu adevarat. Din cauza ca citeam mai multe articole simultan.

    Doar pozitia stelelor ne vorbeste despre timpul corect astronomic in care ne aflam. Daca este o nelamurire in privinta interpretarilor textelor scrise – atunci biserica sa se lamureasca in asta – dar nu sa-si imparta oamenii in ai nostri si straini. Fiindca impartirea asta nu schimba Esenta.

  4. 27 Decembrie 2007 la 22:43

    7 Ianuarie: Steaua apare la Betleem
    19 Ianuarie: apele Iordanului se intorc inapoi
    de Inviere: Sfanta Lumina coboara _doar_ in momentul in care se inchina ordodocsii adevarati
    19 August: Un nor coboara pe Muntele Taborului

    Toate acestea au fost vazute de oameni care au fost acolo. Impreuna cu corectitudinea Pascaliei si cu alte traditii din popor (a se vedea si „gerul Bobotezei” – urmariti vremea) inseamna ca traditia veche este cea mai apropiata de corectitudine.

  5. 27 Decembrie 2007 la 22:52

    Nu merit mulţumiri.

    Termenul folosit de mine înseamnă – necreştin, aşa cum bine zici. Aici nu există ei, voi, ele. Există creştini şi necreştini. E simplu.

    Ţie îţi place să-ţi pui întrebări sau simţi nevoia să-ţi pui întrebări ? Căci să-ţi pui întrebări de dragul întrebărilor – nu duce la nimic ziditor (o zic din proprie experienţă). Atunci cînd întrebarea în esenţa ei nu duce la lămuriri ce sînt strict legate cu mîntuirea omului – mai bine să nu întrebăm. Mult mai de folos este rugăciunea.

    Ultimul alineat pe care l-ai scris mi se pare foarte vag. Ca să înţelegi care este poziţia creştinilor (respectiv, şi a mea) faţă de calendar te invit să citeşti articolul: Îndreptarea calendarului. Baftă.

    Dacă îţi apar nelămuriri – aştept să le arăţi. Voi încerca (pe măsura puţinelor mele cunoştinţe) să te lămuresc.

  6. 27 Decembrie 2007 la 22:58

    Mithrandire,

    Mulţumesc de efortul depus de tine. Ştiu de celelalte minuni dumnezeeşti de care ai pomenit. Însă în privinţa stelei nu prea cunosc. Cunosc vag, din auzite. Poate ai informaţii mai concrete ? Chiar aş vrea să am detalii în privinţa acestei minuni minunate. Doamne, ajută !

  7. 28 Decembrie 2007 la 0:48

    Nu am mai multe detalii acum dar l-am auzit odata la predica la ziua Schimbarii la Fata la Slatioara la hram (in Romania) pe Mitropolitul Vlasie. Cand voi afla mai multe voi scrie.

  8. 4 Ianuarie 2008 la 21:29

    Foarte interesante discutii.
    As avea si eu careva intrebari despre data exacta a nasterii Mantuitorului.
    Este vreo mentiune in Biblie, Sfanta Scriptura, despre vreo zi/luna/an a nasterii pruncului Iisus?
    Daca avem careva rezerve fata de calendare, atunci ar trebui sa renuntam la calendarul de care ne folosim, pentru ca el a fost instituit de romani, pagani. Evreii, poporul lui Dumnezeu, se conduceau dupa calendarul lunar. Din punct de vedere istoric ar fi corect sa tinem sarbatorle religioase dupa calendarul iudaic.
    In fine, nu conteaza cine si in ce zi sarbatoreste nasterea Domnului. Imprtant e sa o sarbatoreasca cu o inima si un cuget curat, sa isi pregateasca sufletul pentru aceasta sarbatoare deosebita si sa-si traiasca viata in ascultare de Dumnezeu, ca un crestin adevarat.
    Nu va lasati inselasi de dispute calendaristice, pentru ca Dumnezeu nu se uita la fata omului, ci la inima si suflet. Ascultarea si inima smerita fac mai mult decat jerfele de pe altar.
    Craciun Fericit!!!

  9. 5 Ianuarie 2008 la 0:12

    sirquainte,

    Te-aş ruga să treci cu vederea şi peste alte articole care te-ar putea lumina.

    http://ro.altermedia.info/opinii/cand-s-a-nscut-domnul-iisus-hristos_8242.html

    http://ro.orthodoxwiki.org/Cr%C4%83ciun

    Te mai chem şi la citirea celorlalte articole pe aceeaşi temă de pe acest blog.

  10. 5 Ianuarie 2008 la 3:06

    Cum sa ma luminez? Asa?
    „Avem astfel, din surse diferite, un calcul aproximativ si, desigur, discutabil, al datei nasterii Domnului nostru Iisus Hristos: începutul lunii octombrie.” 🙂

  11. 5 Ianuarie 2008 la 9:42

    Las la o parte faptul ca eviti sa imi raspunzi direct la intrebari, insa trebuieste spus ca in Biblie nu exista nici o mentiune directa despre vreo zi/luna/an a nasterii pruncului Iisus.
    In loc sa acuzi oamenii ca sarbatoresc Craciunul pe stil nou, mai bine ai scrie ceva articole despre insemnatatea reala a Craciunului, pentru ca, desi se socoate tara crastina, multi oameni din Moldova n-au nici cea mai mica idee ca de Craciun se celebreaza nasterea Domnuli Iisus.
    Vezi ce spun moldovenii despre Craciun: http://www.blog.moscovici.org/2007/12/23/ce-inseamna-craciunul-pentru-tine/

  12. 5 Ianuarie 2008 la 16:54

    sirquinte,

    În primul rînd, vreau să-ţi amintesc că acest blog este unul ortodox, cu articole publicate, îndeosebi pt. cei drept-măritori (cei din afara Bisericii sînt, bineînţeles, liberi să citească acest blog). Problema calnedarului (artificial şi satanic creată) este motiv de dezbinare în Ortodoxie, şi nu în altă parte. Deci, lecturarea articolelor referitoare la calendar capătă sens atunci cînd sînt citite de oameni care sînt în Biserică, cu Hristos. De oameni care înţeleg (într-o măsură mai mică sau mai mare) despre ce este vorba. Cei din afara Bisericii nu pot veni cu sfaturi (care de cele mai multe ori se transformă în acuzaţii, porunci, cereri şi replici veninoase) pentru cei aflaţi în Ea, din simplul motiv că nu trăiesc în acelaşi Sistem de coordonate, caracterizat printr-un Duh specific.

    Ca să fiu mai clar: comentariile tale vădesc o lipsă de minimă verticalitate duhovnicească şi o altă abordare a problemei, bazată pe propria ta imaginaţie, diferită de cea ortodoxă. De aceea, trebuie să înţelegi că, într-o problemă strict duhovnicească nu se poate răspunde decît într-un limbaj duhovnicesc. O altă abordare este, din start, golită de sens, deoarece scopul se pierde.

    Faptul că te pun să gîndeşti singur (în măsura posibilităţii) nu înseamnă că evit un răspuns. Înseamnă că eu, din fericire, nu am o altă părere decît cea ortodoxă şi nu-mi pot permite să teologhisesc pe astfel de teme.

    Ai dreptate cînd spui că în Biblie nu se găseşte o dată exactă a Naşterii lui Hristos. Ei şi ? Aici găseşti o tentativă de a preciza anumite nuanţe cu privire la acest eveniment: http://iliegiuliano.blogspot.com/2006/12/despre-timpul-nasterii-lui-hristos.html. Lectură plăcută şi neîmpătimită !

    Vreau să-ţi aduc aminte încă un lucru. Că eu, în micimea mea, nu îndrăznesc să debitez pe astfel de teme subtile şi oarecum importante. De aceea, mă stăruiesc să adun (pe cît pot) mierea de pe alte publicaţii ortodoxe iniţiate şi cu frică de Dumnezeu (care este începutul înţelepciunii). Acest articol nu este scris de mine, fiindcă eu nu pot scrie articole, în sensul adevărat al cuvîntului. Este scris de oameni cu adevărat învăţaţi şi cu frică de Dumnezeu (acesta fiind principalul criteriu). Însă trec cu vederea această scăpare a ta. Cred că este prea mare efortul de a verifica sursa.

    Acest articol nu acuză. Acest articol previne. Ca să înţelegi diferenţa trebuie să faci parte din Biserică. E simplu.

    Într-adevăr, am fost dureros surprins, că cei de-un neam cu mine îşi pierd conştiinţa, mai repede decît îşi umplu stomacurile. Mă refer la videoul respectiv, pe care mi l-ai dat. Arată o realitate dură. Situaţia este mult mai gravă decît mi-o închipuiam eu (în pesimismul meu). Unicul lucru care îmi rămîne de făcut este să mă rog pt. luminarea cît mai grabnică a lor.

    Închei cu o întrebare retorică: Şi aceşti sărmani cetăţeni să ne dicteze, nouă, creştinilor cînd să ne sărbătorim Naşterea Hristosului nostru ?

    Cu iertare.

  13. 6 Ianuarie 2008 la 3:09

    Problema finala ramane nu cand sa sarbatorim Craciunul, ci de ce sa-l sarbatorim. Sa-l sarbatorim pentru ca e doar o sarbatoare de familie sau totusi celebram nasterea Mantuitorului.
    E trist ca cei care stiu adevarata insemnatate a sarbatorii duc o disputa privind o presupusa data calendaristica si uita ca adevarata misiune a crestinului este sa vesteasca Evanghelia Mantuirii fiecarui om, chiar si „pana la marginile pamantului”.
    Lumea are nevoie de Dumnezeu, nu de lupte bisericesti.

  14. 7 Ianuarie 2008 la 1:29

    Într-adevăr, după am mai menţionat, astăzi Crăciunul s-a transformat în încă un motiv de ghiftueală dobitocească, în încă un motiv de a reduce preţurile (şic!), în încă un motiv de a sta trîntit în pat cu o bere într-o mînă şi o telecomandă în alta. Crăciunul s-a golit de sens, tocmai pt. că omul (cu „o” mic) s-a golit de Hristos. Hristos nu poate veni cu forţa în inima omului. Fecare alege. Fiecare are anumite priorităţi. Unul se închină stomacului, altul se închină papilelor gustative, un altul se închină Pruncului Hristos. Prin smerenie şi inimă curată – tot capătă deodată sens. Omul îşi găseşte locul. Şi ne întrebăm (făcînd-o pe serioşii) de ce trăim rău. Nu, dragilor, nu trăim rău pt. că este un oarecare Voronin acolo. Nu pt. că avem salarii mici (dacă s-ar majora la infinit, tot goliţi interiori am rămîne). Nu. Trăim rău tocmai pt. că nu ştim ce e aia Viaţă. Nu ştim la ce foloseşte ea. Ne jucăm de-a trăitu’, ne jucăm de-a creştinii, ne jucăm de-a cetăţenii etc. etc. Orice om, în clipele trăite (dacă a avut parte de aşa ceva) alături de Hristos, simte că este ceva în neregulă cu el. Simte că viaţa pe care a trăit-o este ca un vis de uitat. Oare de ce ?

    sirquainte,

    Să nu crezi că eu cred că prin acest mesaj am făcut ceva. Eu sînt conştient că acest mesaj nici nu a ajuns la cine trebuie să ajungă şi sînt şi mai conştient că de mine nu depinde nimic. Depinde de noi, oamenii, de alegerea noastră şi de voia Lui.

    Îmi pare rău că nu m-ai înţeles, deşi am pierdut timp ca să-ţi explic. Îmi pare că n-ai înţeles că acest articol se adresează celor care au frică de Dumnezeu, celor care trăiesc în Biserică (aşa cu păcate, cu tot, dar sînt în Ea). Nu vreau s-o fac pe misionarul omniprezent care se crede trimis de sus şi ţipă la toţi că toţi sînt apostaziaţi. Dacă vrei – fă-o tu, însă îţi garantez că cei care vor să ştie Adevărul – deja Îl ştiu. Prin exemplul tău personal, imediat şi vizibil mai poţi schimba un sufleţel. Nu prin reproşuri ieftine de pe bloguri.

    Tu vezi problema calendarului ca pe o luptă bisericească. E dreptul tău, deşi ţi-l foloseşti greşit. Eu văd ca pe o încercare de a mai salva ce a rămas. Cu Hristos nu se glumeşte. Cu Sf. Părinţi nu se glumeşte. Cu Canoanele şi Tradiţia Bisericii Ortodoxe nu se glumeşte. Datoria Bisericii (pe care şi-o îndeplineşte, uneori mai mult, alteori mai puţin, alteori deloc) este să treacă prin sită toată neghina putredă care zboară prin această lume. Datoria Ei este să prevină, să preîntîmpine. Să-şi păstorească Turma, ascultînd de Păstor.

    Fiecare creştin se va duce (în această noapte, de este slujbă, sau mîine) la Biserică, să-L slăvească pe Pruncul Iisus, să participe activ (cu trup şi suflet) la Sf. şi Dumnezeeasca Liturghie, să se împărtăşească cu Cinstitul Trup şi Sînge al Domnului (de este pregătit, spovedit). Cum poate fi mai bine sărbătoriă acest praznic Dumnezeesc decît prin unirea explicită cu Hristos ? Cei din afara Bisericii vor răspunde: bă, bigoţilor, nici nu ştiţi ce pierdeţi… ce vă trebuie vouă să mergeţi la popa x ? Mai bine a-ţi chefui acasă, mai bine aţi crăpa de mîncare şi distracţie… Eh, ce ştiţi voi, creştinilor, … Asta-i viaţă ? Trăieşte-ţi clipa, creştine… (şi ucide sărbătoarea, ucide-l pe Prunc).

    Tu cu cine eşti ? Cu El sau cu ei ?

    Domnu cu tine. Cu iertare.

  15. 7 Ianuarie 2008 la 13:11

    Alegerea mea a fost intotdeauna sa-L urmez pe Hristos si sa ascult de poruncile Sale date in paginile Sfintei Scripturi, Biblia.
    Imi pare rau ca nu vrei sa fii misionar, Cu atat mai mult regret faptul ca din start imi garantezi „că cei care vor să ştie Adevărul – deja Îl ştiu”. Gresit si in contradictie mare cu ceea ce ne invata Hristos. Adu-ti aminte de ultima porunca pe care a dato ucenicilor Sai atunci cand s-a inaltat: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Evanghelia dupa Matei 28:19-20). Cum vor afla ei Adevarul daca cei care-L cunosc nu vor sa il impartaseasca?
    Absurditatea situatiei consta in faptul ca disputa calendaristica si incercarile ambelor parti de a convinge ca doar ei au dreptate nu va aduce la nimic. Stil nou, stil vechi… ce mai conteaza, daca oamenii uita de Hristos si de Vestea Buna adusa de El. Mesajul Craciunului este mantuirea data omenirii prin pruncul Iisus, ci nu datele calendaristice. Daca data exacta a nasterii lui Hristos era atat de importanta pentru credinciosi, fii sigur ca era sa fie mentionata cu mare amanuntire in Scriptura.
    In plus, gresesti foarte mult atunci cand sustii ca traditia ortodoxa este adevarul absolut. Unicile porunci care trebuiesc tinute sunt poruncile date de Dumnezeu, de Hristos Iisus, ci nu de teologi, invatati si scriitori, fie ei considerati si „parinti sfinti”. Insusi Hristos a spus ca „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” (Ev. dupa Marcu 7:7-8).
    Lasa la o parte traditia si datina batranilor. Citeste Sfanta Scriptura si adevarul lui Hristos te va lumina, caci „Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ev. dupa Ioan 14:6).

  16. Chiril
    9 Ianuarie 2008 la 1:19

    „Care este idealul Europei azi? Muncă pentru bani şi bani pentru satisfacerea plăcerilor trupeşti. Aceasta-i tot. Şi aici este începutul sfîrşitului.”
    – nu sunt de acord. idealul Europei e ceea ce noi vrem ca el sa fie, cum ni’l inchipuim.

    „Nu este un secret că adepţii trecerii la stilul nou sînt foarte departe de adevărata trăire creştinească, de Sfînta Biserică şi de canoanele ei”
    – nu-mi place cum incepe acest articol.
    am consultat si sursa (http://www.mdn.md/index.php?day=3406) si nu am gasit nici acolo informatie despre autorul articolului pentru ca sa’i inteleg mai bine mesajul.
    vreau sa zic doar ca nu agreez texte utile care sa inceapa cu „nu este secret ca… ; cu totii stim foarte bine ca…. ; este evident ca… : este bine stiut ca….”

    „Acest articol se adresează îndeosebi creştinilor din BOM şi nu se vrea a fi o pricină de sminteală pt. fraţii de peste Prut. Fiecare cu crucea lui.”
    – imi place aceasta fraza, acest mesaj. il inteleg. ma linisteste.

    PS :
    mi-am luat riscul sa postez remarcile mele mai sus temându-ma totusi sa fiu considerat ca „nu de’al nostru”.
    nu voi comenta mai mult pentru moment, o sa incerc sa ma informez mai bine si la subiect ca sa ma pot integra armonios in discutie. aceasta sau alta.
    si multumesc pentru lucrul vostru.

  17. jjbo
    12 Ianuarie 2008 la 13:28

    sirquaint – nu uita că noi nu suntem apostoli, chiar Pavel spuna: „Au toţi sunt învăţători, au toţi sunt prooroci?” . Şi nu uita că cel căruia îi e sete, caută apă şi bea. Deci apa trebuie să fie împărştiată prin lume, dacă înţelegi.
    Problema calendarului este foarte mare!
    În mod normal – noi toţi am trebui să sărbătorim Naşterea Domnului împreună, nu contează în ce zi.
    Hristos S-a rugat, după Cina cea de Taină: „Dar nu numai pentru aceştia mă rog (apostoli) ci şi pentru cei care vor crede în Mine, prin cuvântul Lor, ca ei să fie una, precum şi noi suntem, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”
    Şi de asemenea, atunci a fost acuzat că scotea demoni cu căpetenia demonilor, El a spus: „Orice împărăţie care luptă împotriva ei – nu poate să existe”
    Şi acuma uite, toată Moldova înainte serba Naşterea Domnului, ca şi celelalte sărbători – împreună, ca lumea să creadă că Hristos e de la Dumnezeu, şi creştinii sunt una. Dar acum – din cauza că cineva e român, că cineva e european, că cineva e savant – lumea SE DESPARTE, FACE SCHISMĂ, şi sărbătoarea e profanată. Slava Lui Dumnezeu este stricată din cauza unora ca MB sau ca neoprotestanţii.
    Deci, trebuie UN calendar, şi odată ce Biserica îl are pe cel vechi, cel vechi să rămână.

    Apropo, tu ştii cum se numeşte una din aceste „datini ale bătrânilor” despre care tu vorbeşti, de parcă îţi pare că eşti între fariseii din epoca antică (deşi ai uitat că e sec. XXI )? Iată aşa se numeşte datina: „Canonul Noului Testament” anul 363, Sinodul Egumenic din Laodiceea.
    Predania nu intră în contradicţie cu Sfânta Scriptură, ea numai ajută. Predania fără credinţă e moartă, pentru că ea din credinţă e făcută.

  18. 12 Ianuarie 2008 la 15:04

    sirquainte,

    Chiar mi-ai făcut o favoare. Ţi-ar arătat adevărata faţă, desfigurată de minciună şi blasfemie. Nu mai trebuie să intuiesc (cum o făceam înainte) că nu eşti de-al nostru. O bună parte din răspuns ţi l-a dat jjbo. Nu voi începe o nouă dezbatere pe teme STRICT duhovniceşti, întrucît avem diferite sisteme de coordonate, diferite înţelegeri a ceea ce înseamnă Adevărul cel Născut, Răstignit şi Înviat.

    Adevărat spune apostolul Iacov în Epistola sa sobornicească :

    „Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.(3:1) ”

    Şi înţelept şi actual grăieşte apostolul Pavel, apostolul neamurilor :

    „Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (5:12 – Epistola către Evrei).

    Ştiu că nu ştiu nimic. Şi nu pretind ca să mă crezi pe mine. Crede ce îţi spune Dumnezeu prin aleşii Săi : Prin Sfînta Scriptură şi prin Sfînta Tradiţie, care nu pot fi despărţite în veac.

    Voi încerca (deşi voi avea, la sigur, mari ispite) să o iau mai încet cu poveţele şi teologhisirile. Cel care nu se roagă, dar se dă mare şi tare cu vorba – se află în înşelare. Cu ajutorul Domnului, vreau să nu mă mai aflu într-o astfel de înşelare. Pt. a înţelege Adevărul credinţei, este nevoie de 2 lucruri: de rugăciune (care poate fi făcută doar în smerenie) şi de o permanentă cercetare a Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi. Altă cale nu există.

    Cu iertare. Poate ne-om vedea la a doua Venire…

  19. 12 Ianuarie 2008 la 15:17

    Chirile,

    Bine ai revenit. Demult nu te-ai mai arătat pe aici.

    „idealul Europei e ceea ce noi vrem ca el sa fie, cum ni’l inchipuim.” – nu, dragă. Nu este deloc aşa. Nu trebuie să avem astfel de fantezii distrugătoare. Europa nu mai este demult creştină. Europa nu mai este a europenilor. Europa moare, dacă nu a murit deja. Te sfătuiesc să vezi ce spune Sf. Nicolae Velimirovici (părinte sîrb contemporan) despre ceea ce se cheamă Europa >>> http://www.danionvasile.ro/blog/2007/11/16/sfantul-nicolae-velimirovici-despre-europa/

    Nu uita ce a zis p. Iustin Pîrvu: A intra în Europa înseamnă a ieşi din Ortodoxie…

    Vreau să-ţi spun un lucru: nu are nici o importanţă cine a scris acest articol (n-am idee cine l-a făcut). Important este că este scris de un creştin ortodox, în duhul ortodox şi bazat pe Adevărul Ortodoxiei. Boala secolului nostru este că lumea (în naivitatea ei) se uită la sursa argumentului, nu la însăşi argumentul. E mare înşelare acest lucru…

    Să-ţi dea Domnul răbdare, smerenie şi voinţă pt. a-L găsi. Cercetează cu inima scrierile Sfinţilor Părinţi (Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Grigorie Palama, Sfîntul Ioan Damaschin, Sfîntul Grigorie de Nazians, Sfîntul Maxim Mărturisitorul şi mulţi alţii). Şi nu uita de rugăciune şi Biserică (fiindcă toate cele de mai înainte capătă sens doar cînd eşti în Biserică). Roagă-te şi pt. mine, că tare gol îs.

    Cu iertare.

  20. 13 Ianuarie 2008 la 23:47

    Hristofor: esti pierdut ;)))

  21. Eutihie
    23 Februarie 2008 la 16:04

    DOAMNE ajuta

    sunt nou pe aici dar mi se par utile discutiile

    am citeva (ne)smerite comentarii la acest articol:

    1. Vrednicul de Pomenire Parintele Cleopa spunea de asemenea : „Stilistii se inchina la calendar” referitor la secta stilista din Romania
    2. Vrednicul de Pomenire Parintele Paisie Aghioritul ne arata ca Ortodoxia se lupta cu doua mari pericole in ziua de azi : stilismul si ecumenismul. (aflate la extreme.., dar stim ca extremele se ating.. ; de asemenea, se mai spune: Calea de mijloc este cale imparateasca)
    3. nota bene : astronomii de azi folosesc calendarul iulian – e mai usor de folosit, zic ei 🙂

    Imi cer iertare daca v’am facut vreo suparare

  22. 24 Februarie 2008 la 22:15

    1 este o calomnie a unui OM care nu stie adevarul. ia si tu un calendar pe stil vechi si cauta sa vezi unde se sarbatoreste calendarul. Daca e asa cum spune Cleopa asta atunci ar trebui sa fie o sarbatoare de aproape aceeasi importanta ca si Pastile. Daca gasesti asa ceva sa-mi spui si mie.

    2. stilist este cel ce schimba dogma. Sa vedem, cine a schimbat intai dogma bisericii? Catolicul. Cine l-a urmat? Raspunsul cred ca-l stii, din moment ce ai acelasi calendar cu el.

    3.sau mai corect.

  23. 25 Februarie 2008 la 18:29

    Eutihie,

    Bine ai venit pe aci.

    1. În problema calendarului, pr. Cleopa o ia greşit. Cele ce le-a spus despre calendar (cele cîteva fraze trăsnet ale părintelui de care se folosesc cei neînbisericiţi ca să-i „facă praf” pe păstrătorii de stil bisericesc sînt arhi-cunoscute) au fost spuse sau din neştiinţă (1), sau din presiuni politice (2) sau Domnu ştie (3). Însă este evident că acest „argument” al părintelui nu stă în picioare, întrucît: da, într-adevăr, calendarul nu este o dogmă (şi nici nu are cum să fie) – este un măsurariu lumesc, însă cu proiecţii metafizice pt. noi, creştinii; nici Sf. Liturghie nu este o dogmă, nici cele 7 Taine nu sînt dogme şi nici multe alte lucruri primordiale în Ortodoxie nu sînt dogme. Să le „înnoim” ? Cine îndrăzneşte să aplice un astfel de raţionament în speranţa demontării „stilismului” ajunge în erezie… Din care doar prin mila Domnului poate ieşi.

    2. Nu sînt stilist, precum încerci să mă faci. Dacă merg în România – normal că mă conformez calendarului de acolo, deşi, în ultimele luni, BORo, în persoana Patriarhului şi a Sf. Sinod s-au împotmolit destul de tare în erezia ereziilor.

    Te sfătuiesc (dacă ţii la Adevăr) să mai treci pe la astfel de duhovnici ca p. Iustin Pîrvu, p. Arsenie Papacioc şi alţi trăitori în Duh. Să vezi ce părere „stilistă şi extremistă” au ei în privinţa calendarului.

    Cu iertare.

  24. avdeev
    27 Februarie 2008 la 17:00

    Sunt din Romania si incerc sa fac ascultare. mie imi pare rau ca suntem despartiti de aceste calendare…chiar imi pare rau.

  25. Cristian Vantu
    18 Aprilie 2008 la 23:40

    mda… am comentat un alt articol in care nu impartaseam deloc opiniile tale cu privire la Patapievici si la poporul roman, insa uite ca asta este o tema interesanta pentru mine si sunt 100% de acord cu ce scri aici. (bun blog, de cateva ore citesc si imi place)
    Eu mi-am pus prima data intrebarea in legatura cu calendarul gregorian cand am fost pe Sfantul Munte si am vazut ca nu este acelasi calendar. Eram foarte tineri si era imediat dupa revolutie, nu stiam noi multe atunci. Acolo am aflat de la un monah din Basarabia pe nume Gavril, care era la Sfantul Pantelimon despre schimbarea calendarului si implicatiile ei in toata lumea ortodoxa. Nu am acordat multa importanta pe atunci insa in ultimul timp, mai ales dupa ce aceste derbedeu de Daniel a fost ales Patriarh cu sustinerea publica a masoneriei (va amintesc declaratia d-lui Frunzaverde la Realitatea TV) ma simt tot mai departe de BOR. Am incercat sa iau legatura cu biserica ortodoxa romana de rit vechi din Romania insa practic va spun ca este foarte greu sa faci ceva daca nu locuiesti in Moldova, caci si asa este dificil sa gasesti un duhovnic curat si nu un popa bisnitzar la noi in Ardeal, dar sa mai gasesti si unul de rit vechi este imposibil. Oricum ramane asta o problema evidenta careia voi incerca sa-i gasesc o solutie. Am insa o intrebare sincera: tainele din Biserica Ortodoxa de stil nou mai au ele vreo semnificatie spirituala ? Caci daca nu au inseamna ca nici Botezul nici Cununia si nici Impartasania nu sunt reale. Te intreb foarte serios, ce sfat imi dai intr-o asemenea situatie ? La fel as rea sa stiu care crezi ca a fost intentia Patriarhului Ecumenic cand a facut schimbarea asta ? Dar papei Grigore mai devreme ? Ce au vrut ?

    Multumesc si Doamne ajuta !

  26. Ana
    30 Aprilie 2008 la 0:53

    Da…..interesante discutii gasesti pe aici, eu nu sint in drept pentru a opina referitor la cele discutate de voi(personajele discutiei), dar ce realmente conteaza de mentionat este faptul ca stilul vechi este cel corect si drept de urmat….si nu vreau sa dau argumente sau exemple pentru a explica acest fapt veridic si acei crestini ortodocsi care sarabatoresc pe stil vechi o stiu foarte bine….
    Iar tu Hristofor nu trebuie sa dai prea multe explicatii celora care nu vor intelege,si neaga de a intelege care este realmente adevarul….
    Cer iertare,daca am suparat pe cineva,si am intervenit intr-o discutie,din care nu fac parte.
    Ana

  27. 24 Mai 2008 la 18:26

    zau asa, sunteti niste farisei. m-am amuzat teribil.

  28. elena
    3 Iunie 2008 la 19:40

    Eu sunt pe stilul nou si nu m-a preocupat prea mult problema stilului insa am facut eu socoteala si constat ca cei de pe stilul vechi tin 13 zile de post in plus (pe care cei de pe stilul nou nu le recupereaza niciodata) in postul Sf Ap Petru si Pavel care sunt ocrotitorii casniciei mele… plus ca e ciudat cum ne-au influentat vietile Sf Maria Egipteanca si Sf Serafim de Sarov mie, respectiv sotului meu; Sf Maria Egipteanca se praznuieste pe vechi in ziua in care m-am nascut eu si Sf Serafim de Sarov e praznuit pe vechi in ziua in care s-a nascut el…
    Desi putem sa tinem sarbatorile si pe un stil si pe celalalt, fiind in America, unde sunt si biserici rusesti unde se tine slujba in lb engleza, totusi, cand venim acasa, la parinti nu prea se poate…
    Eu cred ca e mai bine pe stil nou, fie si numai in ideea pastrarii unei traditii, nu numai in ideea unitatii. Numai ca atata vreme cat stilul nou nu e o erezie, cred ca asta n-o sa afecteze mantuirea personala.. nu?

  29. Bogdan
    3 August 2008 la 14:06

    Acest articol este o aflare in treaba. Nu inteleg de ce nu citati si ce a zis Parintele Cleopa despre stilisti, ci doar ce vi se pare ca a zis in favoarea voastra. Chiar si acolo, el a vrut sa scoata in evidenta ca nu maruntisurile astea conteaza in fata lui Dumnezeu, cum ar fi calendarul, ci trairea autentica crestina, lupta duhovniceasca cu pacatul si cu diavolul. Sinodul I ecumenic a vorbit doar despre data sarbatoririi Pastelui. Calendarul nu e o dogma, cum e cea a Sfintei Treimi, e doar un mod conventional de a uni biserica luptatoare cu cea biruitoare, si de a ne reaminti de evanghelie, de patimile si mai ales de Invierea lui Hristos.Stilismul seamana cu osardia iudeo-crestinilor din biserica primara de a impune taierea imprejur neamurilor care veneau la credinta lui Hristos. Oare la Dzeu exista calendar? O zi e la Dzeu ca o mie de ani si o mie de ani este ca o zi. Vesnicia este „calendarul” lui Dzeu. Intr-adevar in vechime se sarbatorea Nasterea Domnului impreuna cu Botezul la 7 ianuarie, sub denumirea de „calatio” si reprezenta prima zi a anului. Dar sa zicem ca e o greseala stilul nou, atunci ce spuneti de Dionisie Exiguul care a gresit numerotarea anilor si astfel suntem in urma cu 4 ani. Oare asta inseamna ca nu se mantuieste nimeni?

  30. 13 Octombrie 2008 la 13:17

    de ce tot atata galceava pe seama asta a calendarului?
    intradevar este o problema spinoasa, care trebuie rezolvata cat de curand
    eu nu sant deal vostru, dar urmaresc indeaproape tot ce se intampla cu ecumenismul, cu toate cas pe nou, sant pe viata si pe moarte impotriva ecumenismului
    in loc sa ne certam trebuie luata problema in serios , traditia a disparut odata cu acest ecumenism murdar,cand un ,,mitroploit,,face ungest strigator la cer de a se impartasi cu greco catolicii,eu unul nu mai stiu in ce sa mai cred,

  31. 13 Octombrie 2008 la 13:18

    spuneti voi ce sa facem ? incotro merge corabia lui hristos?

  32. 13 Octombrie 2008 la 14:41

    Ovidiu,

    Incerc sa te lamuresc un pic. In problema calendarului nu exista galceava printre ortodocsii traditionalisti, adica ortodocsii care urmeaza invatatura autentica a Bisericii Ortodoxa, bazata pe invatatura Sfintilor Parinti. Situatia cu calendarul nu este complicata. Dusmanii Bisericii fac sa para ca respectiva problema e incurcata, absurda, ca nu merita atentie, etc. Noi, atat crestinii traditionalisti din Basarabia, cat si cei de peste Prut avem aceeasi intelegere in aceasta problema, provocata in anii ’20 ai sec. XX, de dusmanii lui Hristos – masono-ecumenistii (aceasta se stie, nu e o conspiratie de-a mea; poti cerceta problema in izvoarele ortodoxe autentice, evident). Ideea este: din pacate, din mare pacate, crestinii din Romania au fost impusi cu forta sa se lepede de calendarul ortodox (asa-numit de „stil vechi”). Au fost ucisi cu miile si au facut inchisoare. Noi, cei din Basarabia, cu mila Domnului, traim viata bisericeasca (care e total diferita, dupa alti parametri, decat cea lumeasca, civila, care are, dupa cum stim, si un alt calendar – cel civil). Astfel BORo a fost nevoita (prin tradarea inaltilor ierarhi de atunci) sa ia un calendar strain, dupa care sa se conduca. Aici era nevoie de un pogoramant, pentru ca Biserica Ortodoxa cauta, in toate timpurile si situatiile, ca sa mantuiasca cat mai multi oameni, nu cauta orice pretext ca sa-si bage turma in iad. De aceea, prin mila Domnului, BORo a continuat si continua pana astazi sa se foloseasca de acest calendar „nou”. In aceasta perioada, din 1924 (cand BORo a primit acest calendar) pana acum, in Romania s-au nevoit multi sfinti, cea mai mare parte din ei trebuind sa fie canonizati. Adica, BORo a continuat sa aiba Har, Taine si toate celelate de trebuinta pt functionarea unei Biserici Autocefale.

    In aceasta problema este nevoie, in primul rand, de dreapta socoteala. Sa ne ferim de extreme: sa afirmam ca in BORo nu este har si deci toti se duc in iad (inclusiv mucenicii din temnitele comuniste si marii duhovnici din sec. XX) este o greseala grava, la fel ca in cazul cand afirmam ca calendarul nou este necesar si, deci, toate Bisericile TREBUIE sa treaca la el, lepadandu-se de calendarul „vechi”, de toata Predania ortodoxa de 2000 de ani. Dumnezeu urmareste inima fiecaruia. Dumnezeu vrea ca si romanul din Bucuresti, Iasi sau Timisoara sa se mantuiasca, si la fel vrea ca romanul din Chisinau, Balti sau Cahul sa se mantuiasca. Sa nu incurcam lucrurile: o stare de fapt este atunci cand un crestin din Romania se naste in „stilul nou”, adica nu alege constient, urmeaza traditia familiei, si alta stare de fapt este atunci cand, pe deplin constient, un crestin din Basarabia (BOM fiind pe „stil vechi”) renunta la calendarul vechi si trece, de capul sau, la calendarul „nou” – aceasta nu este altceva decat o lepadare constienta de calendarul ortodox (vechi). Fiecare se mantuieste in conditiile in care este nevoit sa traiasca. Asta insa nu inseamna nicidecum ca incurajez abaterile ecumeniste, innoitoare, ca facand parte din acele conditii. Nu. Acestea sint erezii straine de duhul ortodox si nici nu incap in aceasta tema.

    Corabia lui Hristos merge spre Hristos, pana la urma 🙂 Corabia Satanei (cu ecumenistii la carma si „crestini moderni” ca pasageri) merge in iad. Crucial este sa fim atenti sa ramanem in prima Corabie, care este UNICA mantuitoare. Sa pastram dreapta credinta, dreapta socoteala, sa nu facem comprmisuri in cele ce tin de credinta, sa ne tinem tare de invatatura nestricata a Sfintilor Parinti si cu Dumnezeu inainte! Si nu in ultimul rand, sa ascultam intai ce spune Hristos si invatatura Sa, si apoi sa vedem daca „cei mai mari ai Bisericii” spun tot asa. De nu – sa nu fie luati in seama, caci, pana la urma, e o chestiune de viata si de moarte – ramai statornic in credinta ortodoxa sau te lepezi de ea, astfel autocondamnandu-te la moarte vesnica. Nu glumim cu asa ceva!

    Cu iertare, Ovidiu pt atata vorbarie! Iti recomand sa treci cu vederea peste aceste linkuri (care cu greu se mai gasesc in marea de minciuni „ortodoxe” ce bantuie pe net):

    1. http://orthodoxos.net/?cat=20
    2. http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=3421
    3. http://www.scribd.com/doc/932600/Cum-a-fost-impus-calendarul-indreptat

  33. 13 Octombrie 2008 la 16:52

    sa stii ca si la noi sant mdoi mari preoti duhovnici,IUSTIN PARVU, de la man. petru vosa si ARSENIE PAPACIOC DE PE LANGA CONSTANTA
    DAR DE CUV PAISIE AGHIORITUL DE LA SF MUNTE ATI AUZIT?
    acesta vorbeste in unele din cartile sale despre cele doua extreme :ecumenismul(modernismul) si calendarismul

  34. 13 Octombrie 2008 la 16:54

    eu, parerea mea, as vrea sa vad turbanul musulman in oras la mine decat mitra papala, vorba sf marcu al efesului

  35. 13 Octombrie 2008 la 17:03

    sincer,nimeni de la noi nu stie ce a fost atunci,cati crestini stiu ce sa intamplat atunci cu adevarat,ceea ce ma deranjeaza, creca a ajuns si la urechile tale,gestul apostatului mitropolit corneanu al banatului,care se impartaseste cu grecocatolicii,ma lasat cu gura cascata,si un sinod care trece cu vederea sii iarta pe acestia ,e un record trist ca fiind primul sinod ortodox din lume , sa faca dupa cum le taie capul
    trebuie facut ceva, neaparat,la nboi in rom e fff greu,biserica , in sondajele de opinie,ocupa primu loc in viata romanilor,poate de aceea sant asa de usor de manipulati
    neajunsurile te fac sa nu mai tii cont de nimik, plus de asta mai este si uniunea europeana care este inca un pas in plus spre ecumenism

  36. 13 Octombrie 2008 la 21:00

    Octavian,

    Pai tocmai de acesti (si multi altii) duhovnici romani vorbeam. La ei m-am gandit. Chiar mi-e foarte aproape de suflet p. Iustin, cu care am avut fericita ocazie sa discut vreo 3 ani in urma. Dumnezeu sa-i lumineze, iara pe noi sa ne intaresca in lupta cu patimile si cu dusmanii lui Hristos!

    AM AUZIT de Cuviosul Paisie Aghioritul. Am citit o parte din sfaturile sale duhovnicesti, dar as vrea sa le parcurg (si prin inima) pe toate, ca sint comori mari pentru ortodocsii vremurilor de acum. Consider ca orice crestin caruia nu-i este indiferenta viata ortodoxa in aceste vremuri tulburi – TREBUIE sa citeasca scrierile acestui Sfant.

    Stii, am impresia ca crezi ca sint de pe alta planeta, unde s-a auzit candva de Ortodoxie 😉 Sintem romani, frate, de-un sange, si sintem crestini de 2000 de ani. Cu mila Domnului, intretin legaturi apropiate cu multi dintre fratii de peste Prut, fara nici o diferentiere. Domnu a randuit sa fac parte din neamul romanesc (cum spunea sfantul Varlaam, mitropolitul Moldovei, canonizat vara aceasta, referindu-se la neamul romanesc: „cine sint romanii? Cati sint pravoslvanici intru aceasta limba rumaneasca…” – extraordinara definitie) si nu fac nici o deosebire intre un muntean, moldovean, banatean, maramuresan, etc., atat timp cat sintem intru aceeasi dreapta-credinta. Doamne, ajuta!

  37. 13 Octombrie 2008 la 21:36

    eu nu fac deosebire, daca se poate dami un id de mess
    poate avem ocazia sa discutam mai pe larg, dar ce parere ai de man slatioara ?

  38. Anca Stati
    3 Ianuarie 2009 la 12:43

    De vreo doi ani m-am sesizat si eu de problema calendarului de care nu stiam mai nimic pana atunci. Si mi s-au clarificat multe nedumeriri legate de anumite caderi din interiorul BORo. Mi-a fost destul de greu sa gasesc informatie si asta doar pe net. Am gasit o multime de minciuni de prost gust vehiculate de BOR care s-au vadit destul de usor si de repede insa parca e un subiect tabu sau o conspiratie a tacerii. Acest fapt m-a incurajat si mai mult sa cercetez mai adanc. Am adresat si intrebari directe pe forumuri unor preoti sau oameni activi pe net pe site-uri ortodoxe insa aproape nimeni nu a considerat necesar sa imi dea un raspuns si probabil ca toti au presupus ca sunt vreo persoana care ii provoaca la un dialog nedorit. Sau probabil din prudenta, au tacut. Altii sar in sus ca arsi cand atingi acest subiect si manifesta o violenta verbala iesita din comun. In afara internetului, nu am gasit nici o carte sau o sursa care sa trateze onest si adevarat din punct de vedere istoric acest aspect. De aceea va multumesc pentru readucerea in atentia noastra a acestei probleme. As mai avea cateva nedumeriri si intrebari si poate ca ele nu pot fi adresate direct. Una insa imi pare urgenta si anume: daca cineva decide, in cunostinta de cauza, si pentru motivul sincer de a urma intocmai Sfanta Traditie si pe Sfintii Parinti, sa treaca la calendarul vechi, cum poate fi interpretata aceasta fapta din punct de vedere duhovnicesc? Dupa cum ati spus, exista har si succesiune apostolica si in biserica pe stil nou din Romania si ar putea fi vorba de o fapta grava. Cum este bine sa se procedeze? Sa se astepte pana cand randuieste Dumnezeu ceva in legatura cu cele doua stiluri, pana cand ‘ni se vor impune conditii straine de credinta noastra’? Se pare ca inevitabil ne ducem intr-acolo, si e si normal, pentru ca ceva ce a inceput cu minciuna si cu lucrarile viclene ale diavolului nu poate sa sfarseasca bine.
    As mai avea de adresat niste intrebari, insa nu stiu daca se poate aici.

    Va multumesc!

    Doamne ajuta!

    Anca Stati
    Bucuresti

  39. 3 Ianuarie 2009 la 13:48

    Pt. Anca: id de messenger >>> gh_zama

    Doamne, ajuta!

  40. Un ORTODOX
    22 Martie 2009 la 8:26

    O singura intrebare: „Cine este mai mare, un om ce a calculat un calendar (cu o mica eroare de calcul), sau CEL CARE A HOTARAT TIMPUL NECESAR PAMANTULUI SA FACA O ROTATIE COMPLETA IN JURUL SOARELUI? Si atunci cand ne vedem greseala ….. de ce suntem in continuare acei catari caposi care nu vor sa accepte autoritatea cuiva si sa recunoasca faptul ca omul poate gresi DAR DUMNEZEU NICIODATA.

  41. 22 Martie 2009 la 18:51

    „Ortodox”, ai repere neortodoxe. Calendarul bisericesc, cel după care se conduce şi simte Biserica lui Hristos nu are nici un scop astronomic. Nu are nimic cu astronomia. Nu aceasta e abordarea ortodoxă a „problemei calendarului”. Această abordare este proprie necreştinilor, celor ca nu înţeleg ce înseamnă „timp liturgic” şi după ce se conduce în trăirea ei Biserica. Ca să-ţi mai limpezeşti mintea >>> http://www.mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=4295.

  42. gil
    26 Martie 2009 la 14:26

    FRATILOR!!!NU minimalizati data sarbatorilor care reprezinta viata bisericii!!!Daca va luati dupa catolici-caci catolic a fost miron cristea-cu catolicii o sa fiti pe lumea cealalta!!!nu fiti superficiali!!!nu poate fi de 2 feluri!!!daca sfintii din sec 20 i au dat anatemei p cei d p nou c dubii aveti decat ca nu vreti sa acceptati adevarul?asa sant majoritatea oamenilor:le este greu sa creada adevarul caci se impotriveste diavolul!ar putea sa biruiasca diavolul daca ar fi iubitori d adevar,dar nu sant!cercetati mai mult!

  43. Angela
    27 Martie 2009 la 11:05

    OH! Crestinii pe stil vechi, si din Moldova, ii cunsoc ff bine. Poruncile bisericesti sunt adaptate in functie de nevoi ! se roaga la biserica rusa si-si impodobescu cu aur bisericile….DAR!! il citesc pe Cleopa , ce pacat ca nu inteleg nimic din invataturile lui.

    ” Stilistii au si grave abateri canonice. Iata care sunt cele mai grave :

    1. Nu asculta de hotararea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, din anul 1923,

    care a hotarat indreptarea calendarului celui vechi.

    2. Nu asculta nici de Patriarhia Ierusalimului.

    3. Nu asculta de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane si de hotararea intai-statatorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, care s-au adunat la Moscova in anul 1948.

    4. Episcopii si preotii lor, precum si crestinii condusi de ei, se departeaza de la slujirea si impartasirea cu preotii si ierarhii nostri, din ura, mandrie, razvratire si neascultare, cazand prin aceasta sub osanda canoanelor 12, 13, 14 si 15 ale Sinoadelor 1 si 2 din Constantinopol; 31 al Sfintilor Apostoli; 18 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 31 si 34 ale Sinodului al VI-lea Ecumenic; 5 al Sinoadelor din Antiohia si altele.

    5. Boteaza si cununa a doua oara, savarsind o mare erezie si greseala dogmatica.

    6. Au rupt legatura duhovniceasca cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.

    7. Hulesc si defaima patriarhii, episcopii si preotii Bisericii care tin stilul nou, numindu-i ” catolici „, ” lipsiti de har „, ” eretici „, etc.

    8. Au facut manastiri fara aprobarea Sfantului Sinod.

    9. Preotii stilisti se duc prin sate straine si fac slujbe pe ascuns, fara sa tina seama de aprobarea episcopului locului si a parohului din acele parohii. Si acestea sunt cateva din greselile si abaterile canonice ale celor ce tin stilul vechi in tara noastra.”

  44. Stati Anca
    27 Martie 2009 la 21:44

    Pentru Angela,
    Abordarea ta inca de la inceput este malitioasa si nu stiu cum de isi poate cineva permite sa pretinda ca stie el mai bine ce au in cap si in inima comunitati intregi de oameni, care se intampla sa fie si fratii nostrii de un sange si de o credinta. Si nu stiu cum de poti sa ii bagi in aceasi oala pe toti crestinii de stil vechi. As fi curioasa daca aceeasi atitudine o ai fata de alte categorii de oameni: cei ce promoveaza avortul, homosexuali, necredinciosi , alti pacatosi, si cat esti de dornica sa cunosti si sa aperi adevarul. Dar nu tu ai marea vina caci doar ai facut copy paste de aici http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/25stilvn.htm
    De aceea nu ma pot abtine sa nu dau replica la cele cateva idei fixe si stereotipe prezente la toti cei care se pretind aparatori ai dreptei credinte si care isi manifesta mania in directia in care nu trebuie si tac atunci cand ar trebui sa marturiseasca. Argumentele tale sunt stereotipe si tin de o anumita spalare de creier care s-a facut cu bune rezultate asupra noastra a tuturor de ceva vreme incoace. Din pacate s-a folosit si autoritatea parintelui Cleopa, care nici dansull, ca nimeni defapt in BOR nu este infailibil. Doar papa are astfel de pretentii si mai nou si cei care conduc BOR iar ascultarea oarba este argumentul lor forte. Toti stim de cine trebuie sa ascultam, pana unde si de cine trebuie sa ne lepadam. Sfintii Parinti au fost foarte clari in aceasta privinta si foarte clara este si realitatea care ne arata in ce masura sunt unii pastori adevarati sau lupi rapitori. Trebuie sa dam slava lui Dumnezeu pentru ca s-au intamplat destule care sa ne deschida ochii (‘indreptarea’ calendarului si dezbimarea ortodoxiei, colaborationismul si subordonarea Bisericii fata de comunisti si mai nou de nenorocitii astia de la putere pe are ierarhia BOR ii legitimeaza si sprijina, angajarea bisericii in miscarea paneretica ecumenista, cazul Tanacu, ‘gestul’ lui Corneanu, atitudinea fata de antemergatorii pecetluirii – pasapoartele biometrice, atitudinea fata de credinciosii simpli si marii duhovnici, desconsiderarea martirilor si a sfintilor temnitelor comuniste , etc.). Oare sunt putine sau greu de inteles aceste semnale?
    Dar mai bine ar fi sa comentam ‘argumentele’ unul cate unul, desi mari sperante nu imi fac sa se lamureasca cei care nu citesc, nu se documenteaza, nu se ingrijesc sa afle adevarul prin cunoasterea Sfiintelor Canoane si a scrierilor Sfintilor Parinti si fara probleme de constiinta risca chiar sa huleasca pe Duhul Sfant de care nu pot spune ei ca se afla sau nu intr-o anumita biserica locala.
    1. Nu asculta de hotararea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, din anul 1923
    Bine zis ‚hotararea’ caci nici pe departe nu a fost ‚sinod panortodox’ cum se pretinde in mod mincinos, ci o adunare sataniceasca prin care s-a urmarit dezbinarea ortodoxiei (vezi mai jos putina istorie). Nu asa s-a construit Biserica de-a lungul veacurilor, ci asa s-a cazut din Biserica.
    Oare biserica sarba, biserica rusa, a Ierusalimului, Muntele Athos si alte biserici care tin calendarul bisericesc stabilit de Sfintii Parinti luminati de Sfantul Duh nu tot asta fac, si anume nu fac ascultare fata de hotararile adunarii talharesti de la 1923? Cum sta oare in picioare un astfel de argument pentru cineva care are cat de cat o logica normala? Nu se cere mai mult decat un minum exercitiu de logica.
    2. Nu asculta nici de Patriarhia Ierusalimului.
    Nu stiu de unde ai scos –o pe asta. Anume ca ar trebui sa asculte de patriarhia Ierusalimului.
    Daca e sa citim putin ultimul comunicat al sinodului cu privire la documentele biometrice, am vedea ca nici sinodul BOR nu ‚asculta’ glasul bisericilor surori care in majoritate s-au pronuntat impotriva unei asftel de pecetluiri si de schimonosiri a chipului lui Dumnezeu din om. Ce concluzii ar trebui sa tragem de aici?
    3. Nu asculta de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane si de hotararea intai-statatorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, care s-au adunat la Moscova in anul 1948.
    Daca nu asculta de ‚hotararea patriarhiei ecimenice din 1923, pe cale de consecinta nu asculta nici de sinodul BOR da, asa este. Tocmai asta au decis la 1923, sa faca ascultare mai degraba de Sfintii Parinti si nu de un patriarh mason si greco-catolic, nici de o adunare talhareasca de la Constantinopol care nu avea nici o autoritate canonica sa reprezinte bisericile locale si sa ia astfel de hotarari pentru intreaga Biserica.
    Apoi ma mir de ce confuzii ai in cap (unde ai invatat tu toate astea?) cand zici ca nu asculta de hotararea intai-statatorilor bisericilor ortodoxe de la Moscova din 1948. Din cate cunoastem, e pe dos, sinodul BOR nu asculta de hotararea congresul Episcopilor Bisericilor Ortodoxe locale ţinut la Moscova între 8-18 iulie 1948, cu ocazia aniversării a 500 de ani de la proclamarea autocefaliei Bisericii Ruse, congres la care reprezentanţii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Rusiei, Serbiei, României, Georgiei, Bulgariei, Poloniei, Cehoslovaciei şi Albaniei care au luat parte la întrunire au respins participarea la Mişcarea Ecumenică Mondială şi CMB (care tocmai se înfiinţase), condamnându-le ca eretice. Cred ca este evident cata ‘ascultare’ a facut sinodul BOR fata de aceasta ‘hotarare’.
    Si apoi poate ca ar fi útil sa citesti ce pozitie a avut arhiepiscopul Serafim Sobolev in aceasta sedinta: http://logos.md/2008/04/18/despre-noul-si-vechiul-gregorian-si-iulian-stil-arhiepiscop-serafim-sobolev/

    4. Episcopii si preotii lor, precum si crestinii condusi de ei, se departeaza de la slujirea si impartasirea cu preotii si ierarhii nostri, din ura, mandrie, razvratire si neascultare, cazand prin aceasta sub osanda canoanelor 12, 13, 14 si 15 ale Sinoadelor 1 si 2 din Constantinopol; 31 al Sfintilor Apostoli; 18 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 31 si 34 ale Sinodului al VI-lea Ecumenic; 5 al Sinoadelor din Antiohia si altele.

    Aceasta este propaganda bazata pe prezentarea truchiata a Sfintelor Canoane si scoaterea lor din intregul de cate apartin pentru a trage concluzii partiale si eronate. De asemenea, este o greseala elementara de logica. In plus, numai Dumnezeu cunoaste motivatiile interioare ale cuiva. Noi le putem cunoaste prin manifestarile exterioare si mai ales prin roadele faptelor, dar trebuie sa ne luam mereu rezerva ca am putea gresi. Nu este vorba despre departare din ura aici ci de ingradire, in sensul respingerii conceptiilor si practicilor eretice ecumeniste si nou calendariste. Ierarhii BOR a cazut sub anatema Sfintelor Canoane cand au sarbatorit Sfintele Pasti cu catolicii si cu evreii in 1926 si 1929, pana au inventat solutia de compromis de a sarbatori Pastele pe ‚stil vechi’ si celelalte sarbatori pe ‚stil nou’.
    Ai cumva impresia ca nu pot fi citate Sfinte Canoane si pentru a desfiinta acuzatiile tale? Iata:
    “Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, va sărbători Sfînta Zi a Paştilor cu Iudeii înaintea echinocţiului de Primăvară să se caterisească”, şi prin Canonul 1 al Sinodului din Antiohia (341), care se referă la “hotărîrea sfîntului şi marelui Sinod de la Niceea, care s-a întrunit în prezenţa prea evlaviosului şi de Dumnezeu preaiubitorului împărat Constantin”. Întrucît nu toţi s-au conformat hotărîrii Sinodului I Ecumenic, părinţii Sinodului de la Antiohia prin canonul 1 au hotărît: “Toţi cei ce îndrăznesc să desfiinţeze hotărîrea marelui şi Sfîntului Sinod întrunit în Niceea în prezenţa evlaviosului şi de Dumnezeu prea iubitorului împărat Constantin, în privinţa sfintei sărbători a mîntuitoarelor Paşti, să fie excomunicaţi şi lepădaţi din Biserică, dacă vor stărui a se împotrivi din poftă de ceartă împotriva celor bine hotărîte, şi acestea să fie zise pentru laici. Iar dacă vreunul dintre proestoşii Bisericii, episcop ori presbiter ori diacon, va îndrăzni după hotărîrea aceasta, să se osebească spre zăpăcirea popoarelor şi spre tulburarea bisericilor şi să serbeze Paştile cu evreii; Sfîntul Sinod a judecat ca acela să fie străin de Biserică de acum înainte ca unul ce şi-a îngrămădit păcate nu numai sieşi, ci s-a făcut multora pricină de stricăciune şi de zăpăcire şi nu numai pe aceştia îi cateriseşte din slujbă, ci şi pe cei ce vor îndrăzni să se împărtăşească cu aceştia după caterisire. Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea exterioară, de care i-a făcut părtaşi sf. Canon şi preoţia lui Dumnezeu”.
    Cred ca nici tu nici eu nu putem cita asa usor Sfinte Canoane, fara sa le stim pe toate si in intregime, caci cadem in pericolul de a nu vedea padurea din cauza copacilor si de a interpreta eronat datorita scoaterii din context. Doresc insa sa iti dau o replica si te intreb cat de preoti si de episcopi mai sunt cei care au cazut sub astfel de anateme? Si atunci se mai aplica cele citate de tine, daca nu ai facut ascultare de preoti si episcopi cazuti din har? E o intrebare, nu o sentinta si nu am pretentia ca stiu eu cine e si cine nu e cazut din har. Si nici ‚stilistii’ nu au pretentia asta.

    5. Boteaza si cununa a doua oara, savarsind o mare erezie si greseala dogmatica.

    Este o minciuna sfruntata de care, spre rusinea noastra si a celor ce raspandesc asa ceva, sunt pline site-urile, articolele si cartile noastre despre ‚stilul vechi’. Dreapta credinta nu se apara prin ocultarea adevarului istoric si prin minciuna. Nici prin defaimare. Daca ai citi in paralel, ai vedea cine ascunde cu buna stiinta faptele istorice si cine raspandeste minciuni si afirmatii indoielnice. Pentru ca evenimentele istorice, vrei nu vrei, tot le afli, si atunci poti recunoaste cand cineva doreste sa nu stii si sa se foloseasca de ignoranta ta. Din pacate BOR este plina de ura fata de stilul vechi, ura cultivata cu intentie de la bun inceput de mai marii ei, si plina de ‚dragoste frateasca’ fata de eretici (vezi participarea la miscarea ecumenista, unirea cu monofizitii, ritualurile masonice din bisericile noastre, rugaciunile in comun si cate or mai fi si inca nu le stim).

    Iata ce spune BOSV pentru a se apara de aceasta acuzatie:
    ‘Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, după cuvântul Sfântului Vasilie cel Mare, din cel dintâi canon al său, a hotărât să fie primit, prin iconomie, botezul schismaticilor din Biserica Ortodoxă Română (de Stil Nou), adică numai cele trei afundări săvârşite în numele Sfintei Treimi. Însă, pentru a nu împiedica mântuirea multora, Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aplicat principiul iconomiei, aşa cum au făcut-o şi Sfinţii Părinţi de la Sinodul I (Can. 8) şi de la Sinodul al-II-lea (Can. 7), precum şi Sfântul Vasilie (Can. 1). Pe baza acestor canoane, primim numai botezul schismaticilor (cele trei afundări), dar numai dacă acest botez este săvârşit după rânduiala Bisericii Ortodoxe (cele trei afundări complete şi în numele Sfintei Treimi).’
    Mai mult, ‘Dacă cei care vin la dreapta credinţă nu au botezul săvârşit prin cele trei afundări şi în numele Sfintei Treimi – fie ei schismatici, fie eretici – îi primim ca pe nişte nebotezaţi şi îi botezăm cu botezul cel adevărat al Bisericii Apostolice Ortodoxe, după care îi ungem cu Sfântul şi Marele Mir şi îi împărtăşim cu Sfintele Taine (Tâlcuirea Can. 46 şi 47 ale Sfinţilor Apostoli, notele 83 şi 84).’ceea ce este perfect canonic, in timp ce BOR primeste ereticii la ortodoxie fara sa faca slujba botezului, considerand suficienta slujba mirungerii. Mai nou BOR accepa botezul prin stropire, facut dupa obicei catholic, ca fiind canonic. Si atunci te intreb. Cine respecta canoanele si cine nu?
    Citeste aici si vei afla mai multe : http://www.mitropoliaslatioara.ro/eclesiologia_bosv.php

    6. Au rupt legatura duhovniceasca cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.
    Revenim la steagurile lui Pristanda, trebuie sa numaram mai multe argumente, care sunt defapt unul singur, si anume cel de neascultare fata de drept credinciosii ierahi ai BOR care se intampla ca pe langa drept credinciosi sa fie si masoni si securisti si ecumenisti. Bine zis ca au rupt cu ierarhia, caci asa e. Nu au rupt-o insa cu credinciosii si sunt deschisi la ajutor, comuniune si dialog ca intre frati crestini. Noi suntem cei care ne tinem tantosi si ii acuzam de toate prostiile. Ai incercat vreodata sa intri intr-un dialog fratesc cu vreun vechi calendarist, fie el preot sau simplu credincios? Vorbesti oare de la tine sau din ce te-au indoctrinat altii. Sa stii ca adevarul se afla cercetandu-l cu buna intentie si cu bunavointa nu prin indoctrinare.

    7. Hulesc si defaima patriarhii, episcopii si preotii Bisericii care tin stilul nou, numindu-i ” catolici “, ” lipsiti de har “, ” eretici “, etc.
    Asta e o minciuna sfruntata. A critica fundamentat pe cineva nu inseamna a huli si a defaima. Cat de fericita as fi de-am avea asa niste pastori, ierarhi si preoti care sa fie asa de curati si ascultatori de Hristos si de Biserica incat orice critica sa fie considerata hula si defaimare! Din pacate lucrurile nu stau asa! Si pe mine m-a preocupat adevarul acestor spuse si am cautat sa vad cat mai multe dovezi si argumentatii. Si am vazut ca singurele ‚defaimari’ sunt cele bazate pe caderea in erezie a acestor ierarhi, indeosebi cea ecumenista. Si nu e de mirare Angela ca s-a cazut in aceasta erezie dupa manevrele din 1924. Suntem campioni la capitolul acesta, semnam uniri cu monofizitii, slujim impreuna cu ereticii, ne impartasim la eretici si ereticii la noi (gestul lui Corneanu nefiind singular prin Banat si Ardeal). Cat despre critici adresare ierarhiei BOR, de astea e plina insasi BOR si pe buna dreptate.

    8. Au facut manastiri fara aprobarea Sfantului Sinod.
    Bineinteles ca fara aprobarea Sfantului Sinod la BOR, de care nu fac ascultare si de la care nici nu ar obtine vreodata vreo aprobare. Desi vrei sa numeri aceasta acuzatie separat, precum steagurile lui Pristanda, aceasta si multe alte fapte isi au explicatia in refuzul de a face ascultare de sinodul BOR care a cazut in erezia ecumenista si care a ‚indreptat’ in mod necanonic si abuziv calendarul. Daca ai fi bine intentionata, ai gasi nu stiu cate marturii pe net si de asemenea marturii reale, de la oameni care stiu din experienta, ce de bete in roate pune sinodul BOR, in cardasie cu autoritatile locale, ‚stilistilor’ cand acestia vor cu mijloace proprii sa construiasca cate o bisericuta. Am auzit de exemplu de procese pentru ca, cu toate aprobarile in mana, de la toate ministerele implicate in procesul legal, ‚stilistii’ sunt obstructionati la nivelul administrativ local. Este celebru un cazul din Resita, unde constructia unei biserici era impiedicata de presiunile celor pe stil nou (parohii BOR – n.n.), care se si grabeau sa cumpere pamanturile din jurul acelor locuri, avand mana libera de la BOR sa ii izoleze pe ‘stilisti’.
    Daca a construi biserici si manastiri fara aprobarea Sinodului BOR e o fapta reprobabila, ce sa spunem despre cedarea voluntara de terenuri si biserici catre uniati care se intampla in Banat si Ardeal cu porunca de ‘sus’, de la ierarhii ortodocsi? Cui slujesc acestia cand fac asta ignorand dreptul istoric al Bisericii ortodoxe si realitatea privind numarul de credinciosi care depasesc la fata locului pe uniati si au nevoie de biserica?
    Sunt sigura ca nimeni nu poate argumenta ca astfel de maniere sunt crestine si placute lui Hristos. Dar cine nu vrea sa vada nu vede, chiar daca lucrul de vazut e drept in fata ochilor lui. Si de greseli si pacate suntem plini si unii si altii, dar asta nu ne arata neaparat drept eretici. Ascultarea de Hristos si de Sfintii Parinti se cheama a fi in Biserica si te delimiteaza de erezie!

    9. Preotii stilisti se duc prin sate straine si fac slujbe pe ascuns, fara sa tina seama de aprobarea episcopului locului si a parohului din acele parohii. Si acestea sunt cateva din greselile si abaterile canonice ale celor ce tin stilul vechi in tara noastra.”
    Asta suna a indoctrinare primita dintr-o anumita parte. Daca se face asa ceva, este la rugamintea credinciosilor care doresc sa tina calendarul bisericesc si sa nu faca ascultare de eretici, si o fac pe ascuns, caci daca ar face-o la vedere ar atrage prigoana asupra preotilor ‚stilisti’. Sau pentru ca nu au alta posibilitate. Si apoi, daca eu locuiesc intr-o anumita parohie, si fac ascultare de biserica de ‚stil vechi’, de unde pana unde trebuie sa cer aprobarea parohului ? Fac ascultare de el doar daca sunt din turma lui si el e pastorul meu. Nu vad in ce consta abaterea canonica. Dar tu daca te duci si ceri unui parinte de la Radu Voda sa vina la tine acasa sa faca sfestanie, nu comiti aceeasi ‚abatere canonica’? Stiu ca foarte multi dintre credinciosi procedeaza astfel. Si atunci de unde pana unde este asta un argument impotriva ‚stilistilor’? Si de unde pana unde pentru orice slujba e nevoie de ‚aprobarea’ episcopului locului? Poate gresesc, dar de cate ori am facut sfestanie sau inmormantare sau cununie sau botez, nu tin minte sa ma fi pus cineva sa fac vreo cerere si sa obtin aprobarea ierarhului local. Dar mai stii? Asa o fi. Mai nou am auzit ca se afiseaza tarife pentru ‚serviciile’ preotului: atata e botezul, atata e cununia, atata e sfestania, atata e pomelnicul. Si asta cu ordin si cu ‚aprobare’ de sus. Si asaa in BOR, nu la ‚stilisti’! Dar asta nu ne mai indigneaza, nu-i asa? Asta nu ne mai zice nimic despre harul si duhovnicia celor ce se preteaza la asa ceva! Fatarnici mai suntem, de vedem paiul din ochiul vecinului, si nu barna din ochiul nostru!
    Ma intreb ce o sa mai zici cand si noi, sau orice crestin ortodox din orice biserica locala dreptmaritoare se va intoarce in catacombe pentru a trai in Biserica cea adevarata. Nu se va duce in bisericile mari si aurite unde va fi úraciunea pustiirii’ si unde se vor inchia la antihrist, ci se va intoarce in catacombe, adica in clandestinitate. Si atunci multi vor aduce argumentul incorectitudinii politice, lipsa de aprobari oficiale a episcopilor locului. Dar cei din inchisori care savarseau in celule Sfanta Liturghie si sfinteau o bucata de paine uscata si paine pe care le dadeau apoi celorlalti sa se impartaseasca. De aceasta slujba ce zici? E canonica sau nu? Nu cumva sunt momente in care se aplica iconomia? Si asta nu face din tine un neascultator si un eretic!

    In final, ma mir ca nu ai adus si faimosul argument cu ‚inchinarea la calendar’ care este atat de penibil ca nici pe vremea cand eram si eu spalata la creier cu aceleasi argumente ‚politic corecte’ nu l-am putut lua in serios. Daca doresti, poti gasi raspuns si la aceasta nerozie.

  45. Stati Anca
    27 Martie 2009 la 21:50

    Pentru Angela (continuare)

    Sa studiem si putina istorie:
    Problema calendarului s-a mai dezbatut pînă acum. La sinoadele din 1583, 1587 şi 1593, ultimul ameninţînd cu excomunicarea (afurisirea, anatemizarea) pe oricine ar îndrăzni să-l schimbe. Deci, dacă la mai multe Sinoade la care au participat de-Dumnezeu-purtători-Sfinţi-Părinţi, s-a hotărît un lucru, atunci subiectul este încheiat şi cazul clasat.

    In anul 1921, prin intrigi, santaj si presiuni politice, scaunul de Constantinopol este ocupat de infamul mason Meletie Metaxakis, un personaj lipsit de caracter, prieten al ereticilor si mason vadit, a carui prima grija si misiune a fost convocarea unei conferinte panortodoxe, coferinta care a avut loc intre 10 mai si 8 iunie 1923 si la care au participat 9 persoane care nu aveau mandat sa reprezinte bisericile locale si nici nu stiau prea bine pentru ce erau acolo. Dintre acei 9 membri 4 erau mireni masoni şi ceilalţi 5 erau clerici, unii fiind preoţi, dar nu episcopi. Astfel, mai mult de jumatate din Bisericile Ortodoxe locale nu au participat, pe lânga faptul ca autoritatea participantilor este mai mult decat discutabila. Patriarhul mason de atunci Meletie a numit cu de la sine putere acea comisie „Sinodul pan-ortodox de la Constantinopol”. Biserica din Constantinopol si o parte din Biserica Greciei adopta reforma calendarului. Patriarhia Ierusalimului refuza in mod diplomatic reforma. Patriarhia rusa si cea sârba au refuzat atât reforma cat si legalitatea intrunirii congresului de la Constantinopol. Patriarhul Meletie IV era gata de a recurge la înselatorie pentru a-si atinge telurile sale anti-ortodoxe. În scrisoarea din 10 iulie 1923 el încearca sa-l duca în eroare pe arhiepiscopul Serafim al Finlandei, încredintându-l ca noul calendar a fost acceptat pentru uzul bisericesc „în comun acord cu opinia generala si rezolutiile Bisericilor Ortodoxe”.Patriarhul Tihon a fost înselat în aceeasi maniera. Sub impresia falsa ca reforma calendaristica a fost acceptata de catre întreaga Biserica Ortodoxa, el a publicat un edict, introducând noul calendar în jurisdictia Bisericii Ruse. Aceasta inovatie a fost respinsa decisiv de catre popor. Când adevarul a iesit la iveala, rezolutia patriarhala a fost anulata. Mitropolitul Antonie al Kievului, în numele Arhiereilor rusi de peste hotare, a declarat ca „reforma calendarului nu poate fi acceptata de catre Biserica Rusa, deoarece contrazice sfintele canoane si vechea traditie a practicii Bisericii consfintita de catre Sinoadele Ecumenice”.

    In Biserica Ortodoxa Româna reforma a fost impusa cu forta incepând cu 1 octombrie 1924 de catre Mitropolitul primat Miron Cristea, prietenul masonilor si al anglicanilor, avand sprijin politic intern. Biserica Româna primeste drept recompensa statutul de patriarhie. Drept urmare, calendarul ‘indreptat’ a fost impus pe fondul lasitatii sinodalilor care au tacut (ca de obicei de atunci incoace), multi credinciosi au rezistat insa au fost intimidati, amenintati si batuti de catre organele de ordine ale statului acolo unde credinciosii refuzau sa primeasca reforma calendarului. Parintele Cleopa recunoaste cu gura lui cum a ajutat fortele de ordine sa ii gaseasca pe cei ce tineau calendarul bisericesc in taina, sa ii afle si sa ii ameninte si sa ii forteze sa tina pe cel nou. Nu putini au fost batuti, nu putini au fost bagati in temnita si nu putini au fost ucisi. Acesta este un adevar istoric.

    Si as putea continua dar fac abuz de spatiu si de timpul tuturor. Se poate citi luni intregi pe tema asta de pe toate sursele, si de o parte, si de cealalta.

    Te intreb Angela, cine dintre acestia era cu Hristos si cu Sfintii Parinti si cine era cu Satana? Trebuia facuta ‚ascultare’ de catre patriarhia ecumenica? Tot istoria ne raspunde. Oare buna credinta si ascultarea de Biserica si de Hristos sa-l fi manat pe Mitropolitul Miron Cristea, care imediat dupa aceea a obtinut ‚diploma de patriarh’?. Meletie Metaxakis a fost alungat de popor din scaun in 1924, adica imediat dupa nelegiuirile prin care a dezbinat Ortodoxia. In iulie 1935 a inebunit si a fost internat, s-a chinuit foarte mult pana a murit si cu gura lui a marturisit ‚am divizat Biserica, am distrus Ortodoxia’. A fost inmormantat cu sortul masonic si ritual pe masura.

    Un alt actor important al acestei drame, Arhiepiscopul Chrysostomos (Papadopoulos), in 1949 are o moarte ingrozitoare intr-un spital din Grecia. In postura unui animal, in patru labe, incearca sa fuga de demonii pe care ii vede in mod constant, pana la moartea sa. Surorile medicale care l-au ingrijit, ingrozite de cele vazute, se pare ca s-au decis sa tina vechiul calendar.

    Si te mai intreb: cine e vinovat de schisma, cel care nu doreste sa schimbe nimic din cele statornicite de Hristos si de Sfintii Parinti in Biserica sau cel care aduce innoiri si ‘indreptari’? Oare chiar nu vedem nimic? Poate noi nu, dar trebuie sa ascultam de glasul Parintilor si ti-as recomanda sa citesti ce a scris parintele Averchie Tausev despre apostazia din biserica. Si Sfantul Ignatie Brancianinov despre caderea ierarhiei si a institutiei oficiale ale bisericii. Acestea sunt prorocite si fac parte din marea prorocie despre lepadarea de credinta de dinainte de venirea lui Antihrist.

    Care sunt roadele ‚indreptarii’ calendarului? Iata-le:
    1. S-a distrus unitatea liturgica de secole a Bisericii Ortodoxe si a introdus diviziunea în Bisericile locale – între adeptii calendarului bisericesc al Parintilor si cei care au acceptat calendarul ”iulian-revizuit”. Ce invoci tu Angela ca ala nu asculta de ala, ca nu sunt in comuniune biserici surori este rezultat al acestei dezbinari;
    2. Armonia în care Bisericile Ortodoxe locale îşi cinsteau sărbătorile, a fost ruptă. Aşa se face că în timp ce Biserica Rusă, Biserica Sîrba, dimpreună cu Sfîntul Munte şi Biserica din Ierusalim cîntă „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte…”, noii calendarişti cîntă „În Iordan botezîndu-Te Tu, Doamne…”. În timp ce Bisericile fidele Tradiţiei patristice cîntă troparul Teofaniei, Bisericile noului calendar cîntă troparul Sfîntului Macarie cel Mare.
    3. S-a introdus calul troian al ecumenismului în curtea Bisericii Ortodoxe, masura ‘indreptarii’ calendarului fiind prin excelenta rodul actiunilor protestante, masonice si ecumeniste ale membrilor CMB care au actionat prin intermediul lupilor in piele de oaie care se prezinta ca ierarhi si preoti in Biserica ortodoxa. Caderea ierarhilor nu e un lucru nou in historia Bisericii. Nu de putine ori Biserica si poporul drept credincios au fost prigonite de insisi ierarhii cazuti in erezie de care poporul nu a facut ascultare. Mai bine ti-ai lamuri Angela cand si cui trebuie facuta aceasta ascultare. Este o intrebare de al carui raspuns atarna insasi soarta Bisericii ortodoxe din Romania si nu numai.
    Acum din cate aud se pregateste un alt ‚sinod panortodox’cu o agenda de lucru foarte dubioasa. Mie imi suna ca vor o apropiere fortata fata de catolici si reducerea asprimii posturilor si a aplicarii sfintelor canoane. Tu ce parere ai? Cum recunosti ca un sinod e unul talharesc sau unul prin care vorbeste Duhul cel Sfant? Ce ai zice de acest sinod daca vine sa schimbe cele statornicite inainte de Sfintii Parinti la cele 7 sfinte sinoade ecumenice? Te las sa meditezi la asta!

    Draga Angela, mi-as dori sa cercetezi mai indeaproape problema si la intrebarea care sunt roadele acestei ‘indreptari’ si care e adevarul sa iti raspunzi sincer tie insati, nu mie. Si la fel si cei ce ‘gandesc’ ca tine. Multi au pornit de la pozitia ta, inclusiv eu, dar iti spune la un moment dat ceva ca trebuie sa mai cercetezi caci imaginea nu e completa si piesele nu se potrivesc. Ce te faci daca tóate cele spuse mai sus sunt sunt adevarate? Si sunt caci nu pot fi contrazise si adevarul istoric nu poate fi falsificat asa de usor iar urmarile sunt evidente pentru o lume intreaga. Toate acestea pot fi si sunt doar ocultate. Dar cand le afli, vorbesc de la sine.

    Este totusi de mirare cum pot oamenii sa creada ca datoreaza ascultare unor eretici care vand Biserica, care s-au dat pe fata cui slujesc si cata ‘dragoste’au si in acelasi timp sa creada ca fac bine, si ca inca mai sunt in Biserica cea adevarata.

    Intentia mea un a fost sa dau verdicte ci sa deschid seria intrebarilor. Problema este mult mai adanca decat credem si numai Dumnezeu ne va arata cum sa iesim din aceasta dezbinare. Nu eu sau tu decidem unde e Duhul Sfant si ce trebuie facut. Dar putem decide de cine facem asculatr, de ce ierarhi si de ce preoti, iar asta nu e chiar asa de greu. Si cand va fi momentul, pastorii cei adevarati ne vor arata calea. Cale pe care nu o vom vedea daca venim cu idei de-astea mincinoase, precum argumentele prezentate de tine.

    In final mi-a venit un gand. Sunt unii care pus sub semnul intrebarii existenta harului in una sau alta dintre biserici, pe stil vechi, sau pe stil nou. Altii, mai destepti sustin sus si tare ca dincolo nu este har, riscand in mod nebunesc sa aduca hula Sfantului Duh. Si e clar ca una din ele e schismatica , cu mare pericol de a deveni eretica! Care din ele? Ia priviti bine! Ei, si atunci te intrebi, cum se face de inca mai e har in acea biserica? Caci este inca, asa cred parinti in care avem incredere. Si raspunsul mi s-a dat parintele Badulescu care a zis asa. Cand omul a mancat din fructul oprit, a facut pacatul care aducea moartea, dupa cuvintele cele nemincinoase ale lui Dumnezeu, dar nu a murit imediat, ci dupa o vreme. Biserica catolica, a adoptat erezia filioque pe la 600 si ceva, dar nu atunci a pierdut automat harul, ci la 1054 prin anatemele formulate de Sfinti Parinti care au conglasuit luminati de Sfantul Duh. Exista o peritada de timp, Domnul un retrage brusc harul si este o economie divina aici. De aceea cred ca va veni un astfel de moment si e aproape, cand una din cele doua surori, cea care se iubeste cu ereticii, si de o parte si de cealalta, va cadea sub anatema parintilor care vor vorbi inspirati de Duhul Sfant si a celor sapte sfinte sinoade ecumenice . Pentru mantuirea noastra, si a altora, trebuie sa fim cu bagare de seama, cu grija si cu dragoste de Adevar, sa ne straduim a ne documenta si a ne tine la curent cu ce se petrece in Biserica, sa ne straduim a asculta de parinti cu viata sfanta caci va veni momentul cernerii.

    Doamne ajuta!

    Anca

  46. Stati Anca
    29 Martie 2009 la 16:44

    Daca am fi cu dragoste de adevar, am cauta sa aflam si ce zice partea acuzata. Celor doritori le recomand sa citeasca aici http://www.mitropoliaslatioara.ro/controverse.php#1.11 , textul intitulat Sunt sau nu valabile cele Sapte Sfinte Taine savarsite in BOR?’care limpezeste confuziile si raspunde atacurilor mincinoase ale unora din BOR. Printre altele, se spune ca:

    ‘…nu ţinerea calendarului iulian în sine i-a tulburat pe aprigii noştri contestatari, ci faptul că Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu se află în comuniune cu B.O.R. Deseori, ei îşi încep atacul verbal prin invocarea unor fraze-şablon, de genul: „Şi Patriarhiile Moscovei, Serbiei, Ierusalimului ţin stilul vechi, dar ele, de dragul unităţii, trec peste acest impediment, şi slujesc împreună cu patriarhiile de stil nou, printre care şi B.O.R.” Deci, tot războiul lor contra noastră se reduce la o chestiune unică, şi anume la comuniunea euharistică.

    nu ţinerea calendarului iulian în sine i-a tulburat pe aprigii noştri contestatari, ci faptul că Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu se află în comuniune cu B.O.R. Deseori, ei îşi încep atacul verbal prin invocarea unor fraze-şablon, de genul: „Şi Patriarhiile Moscovei, Serbiei, Ierusalimului ţin stilul vechi, dar ele, de dragul unităţii, trec peste acest impediment, şi slujesc împreună cu patriarhiile de stil nou, printre care şi B.O.R.” Deci, tot războiul lor contra noastră se reduce la o chestiune unică, şi anume la comuniunea euharistică…

    În anul 2004, ultraecumenista şi inovatoarea Patriarhie de Constantinopol (prin reprezentantul său, Mitropolitul Augustin, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Germania), a recunoscut „botezul” luteran, prin semnarea unui acord. Mai pe înţelesul cititorului, asta înseamnă că, la venirea la Ortodoxie, un luteran nu mai trebuie botezat.

    Ce să mai ştie însă bietul om? Din o mie de informaţii pe care le primeşte, aproape toate sunt măsluite.

    Ajungem acum la esenţa problemei: existenţa sau inexistenţa Harului în Biserica oficială
    Cu părere de rău pentru cei iscoditori, trebuie să spunem că nu această chestiune în sine ne preocupă pe noi, ortodocşii de stil vechi. Existenţa sau inexistenţa Harului este o chestiune care ţine numai de iconomia lui Dumnezeu, dar asta nu îndreptăţeşte nici atitudinea ierarhilor Biseiricilor de stil nou, începând cu anul 1924 şi până astăzi, şi nici rămânerea în comuniune cu ierarhii inovatori (nou-calendarişti) şi/sau eretici (ecumenişti). …Cât priveşte erezia ecleziologică a ecumenismului, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor a predat-o anatemei. Aşadar, dacă e să gândim situaţia stricto-senso, adică în duhul legii (al Sfintelor Canoane), opinia unora că B.O.R. este lipsită de har, nu ar fi chiar o opinie lipsită de temei.
    Totuşi, nu afirmăm cu certitudine inexistenţa harului în B.O.R. Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar dreapta Sa mânie este groaznică, atunci când vine asupra călcătorilor de lege. Cele expuse mai sus sunt un motiv perfect întemeiat pentru îngrădirea şi ruperea comuniunii cu Biserica oficială, din pricina inovaţiei calendaristice, făcută de aceasta din urmă cu scopul declarat de a se apropia de catolicism. Dacă raportăm ideea de faţă la situaţia actuală din BOR, care peste noapte a devenit „biserică-soră” cu biserica catolică, se poate spune că s-a ajuns la fundul sacului, plin odinioară cu pogorăminte şi indulgenţe, şi se poate ajunge în situaţia în care, în curând, vom spune în mod lipsit de orice umbră de îndoială, că, de vreme ce însăşi Biserica de stil nou a întors spatele Ortodoxiei, punând metanie Papei, înseamnă că de bunăvoie renunţă şi alungă Harul Duhului Sfânt.

    Şi, dacă Biserica de stil nou se numeşte soră a bisericii catolice, aşa cum a susţinut-o şi fostul Patriarh (mort în condiţii cel puţin suspecte, pe masa de operaţie); aşa cum declară şi actualul Partiarh, aprig ecumenist şi „propovăduitor al promovării religioase prin dialogul interetnic sau prin schimburile de experienţă liturgică”… cu heterodocşii, cum să ne numim noi oare „soră” cu ea? Oare săvârşind slujbe liturgice împreună cu ereticii, nu se împărtăşeşte şi ea de erezie? Graiurile patristice spun răspicat: cine slujeşte cu ereticul, se face părtaş ereziei lui, devenind la rândul lui eretic. Câte slujbe nu au slujit cei din BOR cu ereticii catolici? În concluzie: nu cumva s-au făcut părtaşi ereziei lor?

    Mai este ceva de facut? Constiinta ortodoxa ne îndeamna sa ne îngradim de ierarhia inovatoare, autodeclarata „sora” a ereticilor, si sa luptam, pe cât e cu putinta si ne va întari Dumnezeu, pentru pastrarea Ortodoxiei neîntinate. Vina pentru anumite sminteli apartine, în mare parte, ierarhilor inovatori, dintre care multi au apartinut sau apartin organizatiilor oculte (luam în considerare aici numai dezvaluirile publice din mass-media…). Este stiut ca în lojile masonice, se spurca ritualic icoana Maicii Domnului, prin lucruri pe care nici hârtia nu le poate suporta, spre a fi descrise. Ce fel de preoti ies din punerea mâinilor acestor „minciuno-ierarhi”, cum, pe drept cuvânt, sunt numiti, potrivit Canonului 15 de la Sinodul I-II? Ori, cât de ortodocsi mai sunt unii ierarhi, care apostaziaza la vedere, afisându-se în ipostaze ecumeniste (si ma rezum doar la saptamâna asa-zis de „rugaciune ecumenica”, intrata deja în „traditia” trista a dialogului interconfesional)? Acestea sunt problemele serioase, pe care ar trebui sa si le puna credinciosii simpli din B.O.R., dar si din celelalte biserici ortodoxe oficiale, angrenate în ecumenism. Nu sunt oare îndreptatiti cei ce se îndoiesc de existenta harului sfintitor la asemenea persoane? Dupa cum decurg relatiile de „colaborare interconfesionala”, e vadit faptul ca, în scurt timp, B.O.R. va fi catolicizata. Si, atunci, oare, Dumnezeu nu îsi va ridica Harul Sau din ea? ‘

    Deci? Daca lucrurile stau asa, care mai sunt argumentele noastre? Stau ele in picioare?

  47. Angela
    2 Aprilie 2009 la 9:43

    imbatare cu apa rece si tu stii asta, probabil in curand vei scoate si un tratat prorpiu cum a scos si Stati dictionarul moldo-roman.

    Atat timp cat acesti stilisti citesc si il slavesc pe Cleopa, dau dovada de fatarnicie si nu-s mai deosebiti decat sectantii care iau din religie exact ce le convine.

  48. Stati Anca
    4 Aprilie 2009 la 19:57

    Probabil ca ti se pare ca intrebarea este incuietoare. Ei bine nu. Si din cei pe ‘stil vechi’si din cei pe ‘stil nu’, unii il cinstesc pe parintele Cleopa ca pe un sfant, unii se tin in rezerva sau chiar evita subiectul pentru ca se smintesc. Unii il considera sfant, altii nu. Eu am mai spus-o si o mai spun. Parerea mea e ca nu e sfant si nici macar asa de induhovnicit pe cat i s-a facut reclama. Parintele Cleopa este un brand foarte atent si bine fabricat. Si am chiar motive sa cred ca multe din cuvintele sale duhonvicesti ii apartin parintelui Ioanichie Balan. Tatal meu a lucrat 20 ani la episcopia Buzaului, l-a cunoscut foarte bine si as putea comenta mai mult pe tema asta. Dar nu cred ca e momentul. Mi-am mai pus unii in cap cand am afirmat si despre parintele Ilarion Argatu ca eu cred ca nu era un sfant, ci dimpotriva, un inselat. Domnul va descoperi la vreme cine este fiecare.

    Despre parintele Cleopa am auzit o afirmatie de indoiala chiar la parintele Iustin Parvu care a spus, intrebat ce crede despre parintele Cleopa, ca prefera sa nu vorbeasca, pentru ca inca nu si-a explicat cum de putea sa dea binecuvantari securistilor care il tot vizitau, care apoi se intorceau si torturau sau omorau pe marturisitorii dreptei credinte din inchisori.

    Apoi, pe mine m-a scarbit de-a dreptul o inregistrare in care insusi parintele Cleopa se umfla in pene amintind cum a ajutat fortele de ordine sa ii gaseasca pe cei ce tineau in taina calendarul bisericesc. Daca in opinia lui asta era problema fortelor de ordine, iar oamenii aceia nu aveau dreptul sa decida liberi de cine fac ascultare, si meritau temnita, prigoana si moartea, atunci chiar nu mai e nimic de comentat. Si apoi mai e ceva,cum de a fost parintele Cleopa lasat tot timpul in pace de puterea comunista, in timp ce altii erau martirizati prin inchisori? Si nu-mi raspunde cu varianta oficiala, ca se ascundea prin paduri, ca nu tine. Ma rog, crezi ce vrei!

    Si apoi, chiar daca asa ar fi, ar fi parintele Cleopa sfant. Tot nu este infailibil. Cand zicea ca trebuie recunoscut botezul prin stropire afirma o erezie si smintea pe multi. La fel si cand zicea sa iti iei pecetea (buletinul cu 666) si sa faci o cruce ca fuge dracul, tot sminteala raspandea. Si cand ma gandesc la ce fel de ucenici ne-a lasat (cum ar fi PF Daniel), as mai zice ceva, dar ma abtin.

    Dar revenind la ce ai spus, m-ai convins ca stai foarte prost cu logica. De unde pana unde nu ar avea voie fratii nostri intr-ale credintei, care nu sunt eretici asa cum insinuezi tu (asa spune si parintele Iustin si multi altii, mai induhovniciti ca noi doua), sa aiba evlavie la parintii induhovniciti, de oriunde ar fi? Oare tu nu esti mai ipocrita, si altii ca tine, daca ai evlavie la Sf.Ioan Iacob Hozevitul care tocmai de asta a plecat din tara, ca sa nu tina calendarul ‘indreptat’, sa nu faca ascultare de ierarhia apostata a BOR, ci ca sa pastreze predaniile Sfintilor Parinti? Sau daca citesti pe Serafim Rose, Averchie Tausev, Ioan Maximovici, Iustin Popovici si Nicolae Velimirovici? Poate tu nu ai evlavie la acestia (asa banuiesc) dar sunt multi astfel de ‘ipocriti’ in BOR.

    Nu mai continui, ca esti lenesa la citit, cu logica stai prost, cu bunavointa la fel si preferi sa te lasi spalata la creier. Oricum limbajul te tradeaza de lipsa de cunostine minime. Stilistii nu il citesc si ‘slavesc pe Cleopa’, fii sigura. Poate sa aiba unii evlavie, nu sa-l slaveasca. Numai niste fraieri din BOR slavesc asa un brand bine lucrat si care se face piatra de poticnire in problema caderii ierarhiei BOR in apostazie, si a ascultarii mai mult de oameni decat de Dumnezeu.

  49. Stati Anca
    4 Aprilie 2009 la 20:22

    Si chiar nu pot sa nu adaug, cu riscul de a face mai lung ‘tratatul’ citit doar din 20 in 20 fraze de minti lenese, ca daca tu consideri ‘apa de ploaie’ incalcarea Sfintei Traditii si a Sfintelor Canoane de catre ierarhia bisericii, caderea lor sub anatema Sfintilor Parinti, manevrele masonice facute din interior cu scopul clar al dezbinarii si distrugerii Bisericii, te afli intr-o mare ratacire si te vei lua dupa orbi si vei cadea cu ei in prapastie.

    Nu eu ma imbat cu apa rece, ci caut sa ma documentez si sa cercetez Scripturile, Canoanele, Adevarul. Cum ar trebui sa faci si tu Angela, inainte de a fi prea tarziu. Trezeste-te caci chiar acum se petrec lucruri grave in biserica si nu le vezi! Se anunta un an plin de manevre de felul celor petrecute in 1923.

    Arunca-ti o privire aici:
    http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=132251&catid=22&p=ortodoxia-se-pregateste-pentru-cel-deal-8lea-sinod-ecumenic.html

    Ia vezi care e agenda de discutii la viitorul ‘sinod’
    Si compara cu aceasta profetie:’

    Schiegumenul Kuksa al Odesei (1875-1964) a fost canonizat in 1994. “Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit “sfant”. Insa acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunatura de necredinciosi. In cadrul lui toate credintele se vor uni in una. Posturile vor fi anulate, calugaria anulata, calugarilor si episcopilor li se va permite sa se casatoreasca, iar preotilor, sa se recasatoreasca. Noi insa nu trebuie sa acceptam aceste schimbari. Stilul nou va fi introdus in toata Biserica Universala. Fiti vigilenti! Straduiti-va sa mergeti la Bisericile lui Dumnezeu acum, cat ele sunt inca ale noastre. Va veni timpul cand nu le vom mai putea frecventa. Numai cei alesi vor intelege ce se intampla. Pe oameni ii vor obliga sa se duca la biserica apostata, insa nu trebuie sa mergem intr-acolo in niciun caz. Va rog, stati in credinta ortodoxa pana la ultima suflare si va veti mantui”.

    Nu se poate sa nu observi nimic.

    Dar probabil ca nu te intereseaza si vei face si atunci ascultare.
    Deci, nu stiu cine se imbata cu apa rece dintre noi doua.

  50. john
    7 Iunie 2009 la 16:28

    mai fratilor, si … surorilor vezi D-na Anca! Stati putin! Limbajul pe care il foloseste cineva ca d-na Stati Anca s-ar potrivi mai de graba in discutiile cu un Martor al luiIehova, decit pentru un ortodox care s-a nascut, botezat, crescut, impartasit, spovedit si insurat/maritat in Biserica ortodoxa pe stil nou. Insusi modul in care incepe articolul este unul extrem de ofensator si nedrept la adresa atitor si atitor crestini ortodoxi pe nou: in primul rind ca noi toti n-am facut nici o alegere, ci asa ne-am nascut in calendarul nou. In al doilea rind, nu stiu cine sintem noi sa comentam, apropo de sfintenia par. Cleopa sau a par. Justin sau a par. Argatu…. sau… sau. iarasi nu ne vedem parul din ochi si tinem socoteala lu’X si Y.
    Marturisesc ca acum 6 luni am devenit si eu constient de faptul ca vechiul calendar este intr-adevar cel corect (dupa ce am aflat ca Jordanul se intoarce pe vechi). Si incepusem sa-mi schimb parerea despre stilisti in mod favorabil. Insa atunci cind am observat cit de multa dezbinare acest subiect a adus sau mai bine-zis re-adus printre crestinii ortodoxi, cind am vazut cit de tulburati sine cei de pe nou si ce limbaj dur si total ne-drept fata de credinciosii pe stil nou aveau cei de pe vechi, si mai ales… repet! dezbinarea … mi-au schimbat parerea buna nu despre caledarul pe vechi dar despre stilisti.

    In primul rind ceea ce nu se spune aici si asta mi se pare fundamental este ca:
    1. Si in Biserica pe Nou, Duhul Sfint se coboara. Cu alte cuvinte, Sf. Taine sint valabile si aici pentru ca in marea lui iconomie Dumnezeu a hotarit sa faca o concesie. Sigur, concesia nu merge pina la Sf. Pasti care trebuie sa se faca pe stil vechi. Dar asta nu inseamna ca atitia si atitia Sfinti pe stil nou sint mai putini sfinti decit cei pe stil vechi, ca atitia si atitia credinciosi care se lupta cu patimile acestei lumi vor ajunge in iad ca … au sarbatorit Craciunul pe 25 Decembrie si nu 13 zile mai tirziu.

    2. Da, recunosc acum ca noul calendar a fost introdus in scopuri ne-ortodoxe, dar sa recunoastem ca Mintuitorul a dejugat planurile sataniste. Ia ginditi-va, citi Sf. din Inchisori s-au ridicat desi erau pe calendarul nou. Asta nu i-a facut mai putini sfinti. De-asta mi se pare ucigator de nedrept sa spui ca cei care sint pe calendarul nou nu sint in adevarata credinta. Inseamna sa arunci pur si simplu la gunoi atitea si atitea suflete inclusiv sfinti.

    3. Da, distorsionarea calendarului a ridicat probleme, dar hai sa vedem care ne sint prioritatile! Sa incepem sa ne certam si sa ne urim intre noi din cauza calendarului? Un subiect inchis acum 80 de ani si ai caror autori au murit demult? Oare nu este mult mai important acum sa ne concentram pe lupta impotriva ecumenismului, pentru ca aici Dumnezeu nu ne va mai face concesii. Odata ecumenist, s-a terminat!

  51. john
    7 Iunie 2009 la 16:51

    CA sa fiu mai clar de ce imi repugna din ce in ce mai mult re-deschidrea acestei controverse!

    Pentru ca nu ne vedem prioritatile! Sf. Taine sint valabile si in Biserica pe stil nou. In rest, trebuie sa incetam sa ne mai batem intre noi si sa ne unim impotriva a ceva mult mai rau: ecumenismul.

    Si daca in final calendarul ar fi fost atit de important, fiti siguri ca cineva ca par. Boca ar fi spus-o si ar fi trecut multime de credinciosi la calendarul pe vechi, iar par. Justin ar fi inceput sa faca slujbele pe vechi. Anul trecut cind am facut Anul Nou la Min. Petru Voda, sarbatorile s-au tinut dupa stilul nou asta chair daca par. JUstin are o atitudine favorabila fata de calendarul vechi.

    Asta ar trebui sa trimita un semnal credinciosilor pe nou! Nu va mai tulburati cu dispute vechi. Va puteti mintui si in Bsierica pe stil Nou. Sigur, este bine sa se stie ce s-a intimplat cu calendarul vechi, dar nu este bine sa se ajunga la ura. Si semnalul catre cei ca d-na Stati si alti stilisti este ca ura si inversunarea cu care vorbesc impotriva propriilor lor frati de credinta, facindu-i eretici, pretinzind ca nu se vor mintui si asa mai departe, nu face decit sa arunce indoieli peste caracterul ortodox al stilistilor din Romania ( nu ma refer la cei care s-au nascut in tari care sint pe stil vechi- vezi Rusia).

    Nu va dati seama ca avem primejdii mult mai mari de luptat si ca vechea disputa nu face decit sa ne divizeze in vremuri in care asta este ultimul (sau penultimul) lucru de care avem nevoie!

  52. Anca Stati
    7 Iunie 2009 la 21:08

    Desi sunt destul de obosita si de dezamagita de faptul ca oamenii nu apleaca cu adevarat urechea la ce incerc sa comunic si se tot dau raniti de un anumit stil al meu de a vorbi mai taios (asa sunt de cand ma stiu, exista caractere si caractere), as dori sa clarific putin lui John, daca are rabdare sa ma asculte, cate ceva. Chiar daca poate nu ma va crede o sa ii spun ca intentia mea nu a fost sa fiu nedreapta sau ofensatoare fata de persoana Angelei, cat am incercat sa sanctionez o atitudine extrem de superficiala si din pacate, de caracteristica tuturor celor care se dau crestini, dar nu sunt.

    Angela a citit pe diagonala atat articolul, cat si comentariile si a facut un copy paste din niste texte si argumente déjà circulate pe net si atribuite par. Cleopa, crezand ca gata, a pus pe toti la zid si inchide gura tuturor. Apoi, cand i s-a raspuns, iar i-a fost lene sa citeasca ceva si a trantit tot un argument ‘imbatabil” cum ca totul e apa de ploaie, iar eu, care argumentez, stiu asta, dar o fac de dragul de a scrie asa aiurea. Pot sa asigur pe toata lumea ca nu stau asa de bine cu timpul incat sa scriu asa de aiurea, nici sa ofensez in mod nedrept asa aiurea ci am considerat ca pot aduce si eu o argumentatie, in urma unor ani de studiu pe tema aceasta. Constat cu tristete ca in ziua de azi, cand incerci sa spui adevarul, iar adevarul e prin insasi firea lui transant, piatra de poticnire care desparte raul de bine, minciuna de adevar, toata lumea iti da in cap cu un singur argument: “nu ai suficienta dragoste”. In realitate, ei vor sa isi astupe urechile la un mesaj care trage semnalul de alarma cum ca lucrurile nu sunt roz in picatele cum le-ar place lor sa creada, iar reactia lor e violenta defapt si acuza primii pe purtatorul mesajului, de violenta. Nu incerc neaparat sa apar tonul meu, care se poate sa fi fost gresit, dar asa am simtit eu sa vorbesc la momentul acela. Daca tonul “bland” si lipsit de autenticitate al unei persoane ca Angela a fost mai bun, atunci inteleg prea bine de ce le pare unora ca ofensator tonul meu. E posibil sa fi fost, dar ca intentie, am explicat cum au stat lucrurile. Ce vreau sa punctez e ca aceasta blandete care ni se cere de multe ori, e un fel de inchidere a gurii, de interzicere in a spune adevarul. Am vazut o intreaga controversa de exemplu pe provita unde o femeie care nu era chiar de acord cu ideea ca avortul e o crima, ca anticonceptionalele nu sunt acceptabile din punct de vedere crestin, desi i se explicase cat de bland cu putinta, insa fara a se renunta la fermitatea adevarului, care e taios, despartind raul de bine, a inceput sa acuze in stanga si in dreapta ca “uite ce faceti voi, care va ziceti crestini si ar trebui sa aveti dragoste, cum nu aveti grija de sufletul omului, sa nu-l raniti’. Repet, fara sa ma disculp, probabil ca am gresit, se intampla si cum am spus, si asta face parte dintr-un mecanism al minciunii si al autodisculparii celor ce nu vor sa auda adevarul, pentru ca este incomod pentru ei. Ori eu asa am simtit la Angela. Nu era interesata de adevar, ci de a inchide gura targului, cu citate “infailibile” de la par. Cleopa.

    Apoi, deocamdata nu cred ca e asa de rau sa comentam sfintenia nedovedita a unor parinti. Dimpotriva, trebuie sa ii cercetam, caci mai bine sa te indoiesti de un sfant, decat sa urmezi in gheena un lup in piele de oaie. Nu de putine ori am intalnit in lecturile mele ca mai bine te indoiesti de o minune sau de o vedenie de la Dumnezeu, decat sa primesti una de la diavolul. Iar conceptia ca o persoana poate fi infailibila este erezie curata si stim noi la cine am mai auzit asa ceva. Uite un exemplu cu privire la par. Cleopa. Intrebat despre validitatea botezului prin stropire, intr-un loc spune ca nu e valid, si in altul ca este. Cine s-a ocupat de imaginea lui, si eu sunt convinsa de aceasta lucrare din ce am vazut si auzit direct, a mai avut scapari pe ici pe colo.

    Este gresit sa te feresti de un anumit subiect pentru ca a produs dezbinare. Dimpotriva, acolo este piatra de poticnire, acolo e ceva de lamurit. Stim bine ca insusi Mantuitorul a spus ca nu a venit sa aduca pace, ci sabie. In prezenta Lui, care este Adevarul in persoana, oamenii s-au despartit net de-a stanga si de-a dreapta si asa vor face mereu. Caci acolo unde e Adevarul nu mai e loc de nuante de gri, ci se desparte negrul de alb. Si nu ramane loc de mari amabilitati de la unii din partea altora. Ci vedeti ce cuvinte au Sfintii Parinti fata de eretici si lupii in piele de oaie. Am spune noi, cuvinte foarte ofensatoare. Prin urmare, e normal sa se creeze dezbinare acolo unde subiectul este foarte important si vizeaza despartirea adevarului de minciuna. Pentru ca Adevarul e taios, desparte, iar minciuna are mii de strategii de inselare si de auto-justificare. Subiectul schimbarii calendarului merita studiat de catre oricine are dragoste de Adevar, care are dragoste fata de aproapele si nu-l considera inapoiat si nu aduce argumente idioate de tip ‘se inchina la calendar’ si caruia ii pasa cu adevarat de mantuirea proprie si e constient ca nu si-a arvunit-o déjà asa de simplu si de usor. Ca o parere proprie, in urma studiului, eu am ajuns la concluzia ca cei care nu au facut ascultare de ierarhii care au adus innoiri in Biserica, prima innoire fiind schimbarea calendarului, au sesizat cu mare finete duhovniceasca, faptul ca aceasta schimbare este doar prima din multele innoiri ecumeniste care vor urma. Istoria ne arata ca au avut dreptate. S-au ingradit de niste ierarhi eretici, care au adus in Biserica cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, cea mai mare cadere din istoria ei: ECUMENISMUL. Schimbarea calendarului a fost capul sarpelui, care daca a fost lasat sa intre, a intrat apoi si trupul, si asa se face ca au urmat garla si alte caderi: recunoasterea tainelor catolicilor si monofizitilor, rugaciunile in comun, cenzurarea textelor patristice, scurtarea slujbelor, pangarirea bisericilor (vezi ritualurile masonice, ecumeniste, monofizite din bisericile noastre), impartasirea la catolici (vezi cazul Corneanu), secularizarea, serghianismul s.a.m.d. Nu sunt lucruri mici si cine nu le vede este pentru ca e lovit de orbire. Iata ce spune un sfant (dovedit ca atare, nu presupus, ca par. Cleopa), ale caror cuvinte sunt prea dure pentru a fi traduse la noi, dupa cum se intampla cu multe texte care nu isi gasesc binecuvantarea spre a fi publicate la noi:

    ‘In ce priveste Credinta, ereticii sunt total naufragiati; cat despre celelalte , chiar daca nu s-au impotmolit in cugetarile lor, cu toate acestea, din pricina partasiei acelora cu erezia, acelea au fost distruse de asemenea din pricina celorlalte.’
    Scrisoare catre Patriarhul Ierusalimului
    Sfantul Teodor Studitul

    Consider ca merita argumentat cuiva care este in mod evident preocupat de adevar, si pentru a nu mai cadea in greseala folosirii unui ton ofensator, voi da texte din Sfintii Parinti:

    1. Si in Biserica pe Nou, Duhul Sfint se coboara. Cu alte cuvinte, Sf. Taine sint valabile si aici pentru ca in marea lui iconomie Dumnezeu a hotarit sa faca o concesie.

    Apropo, am spus mai sus ceva despre asta.

    Toti invatatorii Bisericii, toate sinoadele, si toate Sfintele Scripturi, ne roaga sa fugim de cei care sustin alte invataturi si sa ne separam de comuniunea cu acestia.
    Marturisirea de credinta, XIII, 304,
    Sfantul Marcu al Efesului

    Cu o voce mareata, Sfantul Ioan Hrisostom a declarat ca nu doar ereticii, ci si aceia care se mentin in comuniune cu acestia, sunt dusmani ai lui Dumnezeu.
    Scrisoare catre staretul Teofil
    Sfantul Teodor Studitul (pag.99,1049)

    Tineti-va departe de ereziile corupatoare de suflet, a caror impartasire este instrainare de Hristos.
    Sfantul Teodor Studitul (pag.99,1216)

    Cand Sfantul Ipatie a aflat ce fel de pareri sustinea Nestorie, fara intarziere, in Biserica Apostolilor, a sters numele lui din diptice, pentru a nu mai fi pronuntat in momentul Cuminecarii. (aceasta a fost inainte de condamnarea lui Nestorie de catre al Treilea Sinod Ecumenic).

    Cand prea sfintitul Episcop Eulalie a auzit despre aceasta, s-a nelinistit cu privire la consecintele acestui fapt. Si vazand ca s-a auzit despre asta in afara, Nestorie i-a ordonat de asemenea sa-l mustre pe Ipatie. Pentru ca Nestorie avea inca putere in oras. Episcopul Eulalie i-a spus astfel lui Ipatie: De ce i-ai sters numele fara sa intelegi care ar putea fi consecintele? Sfantul Ipatie a raspuns: Din momentul in care am aflat ca a spus lucruri nedrepte fata de Dumnezeu, nu mai sunt comuniune cu el si nu ii mai pomenesc numele; pentru ca el nu este ierarh. Atunci, episcopul, cu manie, a spus: ‘Afara cu tine! Schimba ce ai facut, sau voi lua masuri impotriva ta.’ Sfantul Ipatie a raspuns: ‘Fa precum doresti. In ce ma priveste, am hotarat sa sufar orice, si cu aceasta in minte am procedat astfel.’
    Din viata Sfantului Ipatie
    ( Surse Crestine, no. 177, pp.210-214)

    Ce-ar fi data (spuneti voi), daca el este nedrept, ar trebui sa ne supunem?
    Nedrept? In ce sens? Daca, intr-adevar, in ce priveste chestiunile de Credinta, departati-va si evitati-l; nu doar de ar fi om, ci chiar de ar fi inger coborat din Ceruri; dar daca e cu referire la viata lui personala, nu fiti prea curiosi.
    Omilia 34 la Evrei
    Sfantul Ioan Hrisostom

    Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o- să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
    Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel

    Mergand pe calea cea fara de greseala si de viata aducatoare, sa ne smulgem ochiul care ne sminteste, nu cel fizic, ci cel duhovnicesc. De exemplu, daca un episcop sau un preot (care sunt ochii Bisericii) se comporta in mod rau si sminteste oamenii, el trebuie sa fie smuls. Pentru ca ne e mai de folos sa ne adunam fara ei in casa de rugaciune, decat sa fim azvarliti cu tot cu ei in gheena de foc impreuna cu Ana si Caiafa.
    Sfantul Atanasie cel Mare (pag.26, 1257 C)

    2. Sfiintii inchisorilor s-au nascut, s-au botezat si au crescut in credinta ortodoxa, inainte de schimbarea calendarului. Apoi, lucrarea lor a fost de aparare a credintei in fata fiarei comuniste cu care biserica oficiala pactizase si colabora. Care Biserica oficiala i-a lasat sa putrezeasca in inchisori. Care Biserica oficiala nu vrea sa ii recunoasca si canonizeze si care i-a prigonit ea insasi, chiar si dupa moarte: vezi viata parintelui Calciu Dumitreasa si cum a stat el zece zile neingropat pentru ca mitropolitul de atunci al Moldovei, prea fericitul de azi, a refuzat sa dea binecuvantarea sa fie inmormantat la Petru Voda.

    Cred ca suntem de acord ca Mircea Vulcanescu a fost un martir al credintei. Iata o pozitie de-a lui pe tema pe care o discutam: http://www.scribd.com/doc/10473163/Problematica-legat-de-calendarul-Bisericesc-articole-de-Nae-Ionescu-Cuvantul-1929-i-Mircea-Vulcnescu-

    Si apoi, este cu putinta sa fi fost scrieri si marturii de-ale lor pe tema asta dar care nu ajung la noi. Cartile lui Ianolide nu se scriu cu binecuvantarea ierarhiei. Sunt multe lucrari care nu se traduc si nu se tiparesc pentru ca ataca frontal aceasta problema. Cauta de exemplu scrisorile Sfântului Mitropolit Filaret, intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor, cel mai mare ierarh marturisitor al Ortodoxiei din secolul XX, singurul intaistatator al vreunei Biserici Ortodoxe ce a denunţat deschis, inaintea intregii lumi, noua erezie a ecumenismului. Daca le gasesti spune-mi si mie, caci le caut demult.

    3. Un subiect inchis acum 80 de ani si ai caror autori au murit demult? Oare nu este mult mai important acum sa ne concentram pe lupta impotriva ecumenismului, pentru ca aici Dumnezeu nu ne va mai face concesii. Odata ecumenist, s-a terminat!

    Subiectul nu e inchis, sunt zeci de milioane de oameni in lume care tin calendarul bisericesc si tot ei sunt cei ce formuleaza adevarata rezistenta impotriva ereziei ecumeniste. Cineva ar putea argumenta ca Biserica rusa tine calendarul bisericesc dar e ecumenista. Da, tine, pentru ca poporul si patriarhul Tihon s-au opus schimbarii calendarului, dar a cazut in alte erezii precum serghianismul si ecumenismul, datorita altor innoiri aduse de ierarhii naimiti, mai subtile si mai perfid introduse in biserica, pe care oamenii, nu le-au sesizat la fel de clar. Inca o dovada ca nu atata problema calendarului a creat schisma, ci seria innoirilor aduse in biserica de ierarhii vanduti, cu scopul clar de afirmare a ereziei ecumeniste.

    Iata care au fost pasii planuiti si pusi in aplicare, in scopul declarat al unirii ‚bisericilor’:
    1. Adoptarea de catre toate bisericile a unui singur calendar pentru celebrarea comuna a sarbatorilor crestine (zilele sfinte),
    2. Schimbul de scrisori fratesti,
    3. Contacte fratesti intre reprezentantii bisericilor,
    4. Stabilirea de relatii in cadrul scolilor religioase si schimbul de documente si periodice ale fiecarei biserici,
    5. Schimbul de studenti;
    6. Convocarea de reuniuni pan-crestine;
    7. O examinare obiectiva si istorica a diferentelor doctrinare;
    8. Respectul reciproc fata de practicile si obiceiurile diferitelor biserici;
    9. Folosirea in comun a caselor de rugaciune si a cimitirelor, pentru inmormantarea celor de alte confesiuni;
    10. Implementarea de reguli comune cu privire la casatoriile mixte;
    11. Ajutorul reciproc pe taramul edificiilor religioase, filantropiei, etc.

    Iata cum s-au petrecut lucrurile:
    “Constantinopolul a deschis usa din dos pentru Ecumenism in anul 1919. Biserica anglicana sau episcopala, care a organizat Miscarea Ecumenista, a trimis in acel an o depesa Bisericilor Ortodoxe, invitandu-le sa trimita reprezentanti la adunarea “Credinta si Ordine’ a Miscarii Ecumeniste, care era convocata la Geneva in luna august a anului urmator. La acea vreme, Dorotei al Prusiei era loctiitorul (locum tenens) tronului ecumenic. La o sedinta a sinodului patriarhal in 10 ianuarie 1919 el a afirmat ‘cred ca este mai mult decat timpul ca Biserica Ortodoxa sa se gandeasca de asemenea foarte serios la subiectul unirii bisericilor crestine individuale’. Sinodul a fost incantat sa accepte sugestia loctiitorului si a procedat la infiintarea unor comisii ale caror sarcini erau sa studieze diversele modalitati prin care ar putea avea loc unirea. Dupa un an, in ianuarie 1920 enciclica istorica a patriarhului ecumenic al “Bisericilor lui Hristos de oriunde s-ar afla” a fost gata si expediata catre toate colturile lumii. A smuls un raspuns entuziast universal. Protestantii de orice denominatie au aplaudat patriarhia ecumenica, iar patriarhia ecumenica s-a falit cu aceasta enciclica, care o dovedeste ca fiind o pioniera a Miscarii Ecumeniste.
    Conform acestei enciclice, unirea bisericilor ar deveni o realitate stergerea graduala a diferentelor dintre bisericile individuale. Ca prim pas, enciclica sugera: “ Si urmeaza punctele de mai sus

    Deci, in urma unui studiu intens, am ajuns la concluzia ca problema calendarului este cat se poate de actuala si nu poate fi inteleasa in afara problemei ecumenismului. Dupa primul pas, schimbarea calendarului, s-a procedat si la celelalte. Deci calendarul nou a fost doar capul sarpelui. Ecumenismul de asemenea nu va fi inteles pe deplin daca nu vom intelege lectia istoriei si nu vom afla unde se afla Biserica. Asa ca indraznesc sa indemn la continuarea cercetarii, nu la incheierea subiectului.

    Cu privire la valabilitatea tainelor pe stil nou, parerea mea este ca trebuie evitate niste capcane de gandire legalist-rationalista, si trebuie sa ne intrebam ce spun Sfintii Parinti. Daca nu intelegem unde este Adevarul, si deci harul Sfintelor Taine, atunci nu ne vom mira ca ierarhii nostri recunosc tainele ereticilor, slujesc si se roaga in comun cu ei, aduc inoiri peste inoiri in Biserica iar noi ne vom autosugestiona ca, pentru credinta noastra, Domnul va inchide ochii fata de erezia capilor nostrii. Dar in Ortodoxie, importanta nu consta in a cadea de acord cu ierarii, ci in a fi sau a nu fi de acord cu vasele Duhului Sfant, cu Sfintii Parinti. Daca ne straduim sa cunoastem in ce consta ecleziologia Bisericii ortodoxe, sa studiem canoanele Sfintilor Parinti si sa fim atenti la cum au procedat crestinii adevarati in timpul prigoanelor si ereziilor, raspunsul nu ne va linisti prea tare.

    Iata niste citate:
    „Un ierarh eretic inceteaza a mai fi ierarh, isi pierde preotia, este in afara Bisericii. Oricat de multi il urmeaza prin pomenirea acestuia nu urmeaza un episcop, ci un om care a cazut din harul ierarhicesc. Cum se poate ca aceasta turma sa nu cada si ea? De unde primesc preotii calitatea preotiei? Poate un ierarh cazut sa ofere turmei sale Trupul si Sangele lui Hristos ? Canonul al 15-lea al sinodului intai si al doilea din 867 afirma cu claritate ca un ierarh eretic nu este un ierarh, ci un fals ierarh, adica un fals preot. Litrughiile sale sunt false liturghii: hirotonia sa este falsa hirotonie, mirungerea sa e falsa mirungere, si toate Tainele savarsite de acesta sunt lipsite de continut sfintitor. Dar in Biserica, care este un Trup, nimeni nu exista de sine statator. Un preot depinde de ierarhul sau. Preotul concelebreaza intotdeauna cu ierarhul sau, cu ierarhii pe care ii pomeneste, chiar daca acestia se afla altundeva. Oamenii, preotii, si ierarhul constituie un singur Trup. Cand capul trupului moare, tot trupul moare. De exemplu, parintii Sfantului Munte care pomenesc pe Dimitrie [patriarhul ecumenic al Constantinopolului de dinainte de Bartolomeu] il au pe acesta drept cap. Dar, dupa cum ei insisi marturisesc, Dimitrie este urmasul unui sincretism fara limite , un predicator si devotat al celei mai inselatoare si periculoase erezii care a atacat vreodata Biserica. Ca si eretic (a se citi apostat, de vreme ce sincretismul este apostazie prin excelenta), Dimitrie este mort pentru Hristos. De aceea, parintii din Sfantul Munte care il pomenesc pe Dimitrie , au un cap mort. Cine a vazut vreodata un trup viind daca are capul mort?” (Al. Kalomiros)

    ‚Cat despre cei care din cauza unei erezii condamnate de catre Sfintele Sinoade ale Parintilor, se separa de comuniunea cu conducatorul lor, adica, pentru ca acesta predica in mod public erezia si cu capul gol / descoperiti predica aceasta in Biserica, persoane precum acestea nu doar ca nu sunt subiect de pedeapsa
    canonica pentru ca se ingradesc ei insisi de comuniunea cu asa numitii episcopi inainte de lamurirea sinodala, ci ar trebuie sa fie considerati demni de lauda in cadrul Ortodoxiei. Pentru ca nu episcopi, ci falsi episcopi si falsi invatatori au condamnat, si nu au fragmentat unitatea Bisericii prin schisma, ci prin schisme si diviziuni au cautat cu toata convingerea sa ne dea noua Biserica.’ (canonul al 15-lea al Sinodului de la 867)

    „Sinoadele ii condamna pe aceeia care nu sunt in ascultare fata de Biserica, care au sustinut pareri contrare celor ale Bisericii, si care le-au predicat si s-au straduit sa le raspandeasca. Pentru aceasta, Sinoadele i-au numit eretici, si au condamnat in primul rand erezia, apoi pe cei ce o urmeaza. Eu nu predic propria mea opinie si nici nu am adus inovatii, nici nu sustin vreo doctrina ciudata si umila, ci ma pastrez eu insumi in acea credina pura, pe care Biserica a primit-o si a pastrat-o de la Hristos Mantuitorul. … Cum pot fi eu condamnat cu judecata cu care ereticii au fost condamnati? In primul rand, credinta pe care o propovaduiesc ar trebui condamnata. Daca aceasta credinta este cucernica si corect practicata, de ce sunt eu demn de condamnare?’ Sfantul Marcu al Efesului

    Sa nu cadem in greseala de a afirma ca stim noi unde se afla harul si cine il retrage. Domnul nu asculta ordinele oamenilor! Nici ierarhii si nici macar sinoadele, daca nu sunt convocate de ierarhi drept credinciosi, nu sunt infailibile. Domnul da harul si Domnul il retrage. Acolo unde e harul, acolo e Biserica. Nu avem nici un motiv sa credem ca harul este cu ierarhul eretic, care propovaduieste erezia in mod deschis, cu capul descoperit in Biserica si nici cu cei care desi nu propovaduiesc erezia, mentin comuniunea cu el.

    Sfantul Fotie cel Mare scria:
    „In trecut, anatema era de temut si de nedorit cand era rostita de catre cei ce predicau credinta catre cei necredinciosi. Dar de cand nechibzuinta indrazneata si obraznica a celor periculosi, opusa oricarei legi divine si umane si contrara oricarui mod de gandire (atat celei grecesti cat si celei barbare) a devenit atat de bolnavicios de aroganta incat sa indrepte anatema, pe care ei insisi o meritau, catre aparatorii Ortodoxiei, si precum s-au ciondanit, in frenezia lor barbara, sa-si implineasca pacatul impotriva bisericii, atunci cea mai de temut si mai extrema dintre pedepse s-a degradat pana la a ajunge un mit sau o gluma, si chiar a devenit vrednica de dorit pentru cei credinciosi. Cu siguranta, nu parerea cu totul prezumptiva a dusmanilor adevarului care fac pedepsele (in special pedepse bisericesti) demne de temut, cat mai degraba vinovatia celor ce sunt condamnati; pentru ca nevinovatia transforma pedeapsa lor intr-o parodie, si intoarce condamnarea asupra lor, si rezulta cununi nepangarite si glorie nemuritoare, mai degraba decat condamnare, pentru cel pedepsit de aceia. „

    Istoria a aratat ca Biserica drept credincioasa a fost acolo unde a fost adevarul, uneori intr-un singur monah care nici hirotonit nu era si fusese si excomunicat de ierarhii vremii (Sfantul Maxim Marturisitorul), ca Biserica nu a avut comuniune cu ereticii vreodata si nici nu a facut ascultare de acestia, ci chiar s-a ingradit fata de ei si a suferit prigoane din partea lor, ca anatemele si caterisirile necanonice nu au operat retragerea harului, pentru ca nu ierarhii, ci Dumnezeu este izvorul harului iar Domnul nu ia ordine de la oamenii nedrepti. Tot istoria a aratat ca erezia a provocat cernere, schisma.

    „Tainele Bisericii si orice are legatura cu harul lui Dumnezeu nu sunt obiectul ratiunii si intelegerii noastre. Sa nu le cercetam cu mandria noastra, intelectul nostru rational si sa nu presupunem ca intelegem judecata lui Dumnezeu, care este inaccesibila oamenilor si ingerilor. Erezia este refuzul de a accepta harul lui Dumnezeu cel luminator. Este o orbire voita, adica, o conditie ireconciliabila cu prezenta Duhului cel Atotsfant. Nu exista nici har, nici Sfinte Taine cu cei aflati in erezie, deoarece, ca cineva sa ajunga sa se afle in erezie inseamna ca acesta a indepartat energiile necreate ale lui Dumnezeu de sine insusi. Ca cineva se afla in erezie, este o dovada ca acela nu are pe Duhul Sfant, iar fara Duhul Sfant, cum putem vorbi de Sfinte Taine?” Al. Kalomiros

    Si apoi, Sfintii Parinti nu delibereaza atata precum noi, cei fara de discernamant:

    „Cel ce nu a dat anatemei pe cei in erezie, sa fie anathema! “
    Al saptelea sinod ecumenic

    “Este pastorul un eretic? Atunci este un lup! Trebuie sa fugiti de el; nu va amagiti sa va apropiati de el, chiar de pare bland si supus. Fugiti de comuniunea si dialogul cu el chiar cum ati fugi de un sarpe veninos.”
    Omilia a 15-a, 10
    Sfantul Fotie cel Mare

    “Pentru ca atunci mai degraba este pace, cand se taie cel bolnav, cand e indepartat ceea ce da nastere la razvratire.”
    Omilia 35 la Sfanta Evanghelie dupa Matei
    Sfantul Ioan Gura de Aur

    “Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.”
    Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 5:13

    “Orice slujitor care a tacut si nu a facut nimic sa impiedice hotii de la a sparge casa stapanului pentru a-l jefui, ci i-a lasat sa fure totul si sa plece, ar fi condamnat de stapanul sau ca un hot tradator precum acestia, chiar daca nu a facut nimic pentru a-i ajuta.”
    Omilia a saptezecisiopta
    Sfantul Simeon Noul Teolog

    “Chiar de-ar renunta cineva la toate avutiile din lume, si totusi e in comuniune cu erezia, el nu poate fi prieten al lui Dumnezeu, ci mai degraba un dusman.”
    Sfantul Teodor Studitul

    “Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o- să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! “
    Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel

  53. andreea
    10 Iunie 2009 la 14:35

    in sfarsit o argumentare clara si concisa, bravo anca!

  54. liviu
    10 Iunie 2009 la 16:30

    cred ca cel mai bine explica problema calendarului Parintele Epifanie Teodoropulos in cartea sa „Cele doua extreme – stilismul si ecumenismul „.
    o recomand tuturor cu caldura.
    toate cele bune.

  55. cititor
    10 Iunie 2009 la 17:49

    Cartea pr Epifanie Teodoropulos este destul de slaba, buna doar pt a manipula pe cei care isi pun probleme. In Grecia s-au scris cel putin 3 raspunsuri contra ei. In ea este propovaduita o noua ecleziologie, moderna, aparuta la mijlocul sec 20, initiata tocmai de acelasi parinte, pt ca de ex. inainte, toate manastirile atonite rupeau comuniunea cu cei in greseala. Aceasta carte nu poate si nu explica sfintenia unor zelotisti sau a sfintilor din Biserica Catacombelor sau din ROCOR (despre care se stie bine ca nu aveau nici o comuniune cu Constantinopolul sau Moscova): nici macar nu aduce vorba despre ea, ci se leaga doar de unele extreme in care au cazut unii dintre zelotisti, tragand concluzii ’politically correct’. Aceasta carte nu rezolva si nu explica de exemplu pozitia colivasilor condusi de Sf Nicodim Aghioritul si Atanasie de Paros care au rupt comuniunea cu ierarhii din acea vreme pt inovatiile introduse de ei. Si nici miscarile de opozitie dinaintea marilor Sinoade Ecumenice care rupeau comuniunea cu ierarhii eretici (in vremea noastra avem de a face cu ecumenismul, care este EREZIE!). Astfel, dupa aceasta carte – mai exact dupa autorul ei, toti acesti sfinti (cum ar fi in vremea noastra Sf Ioan Maximovici) sunt inexistenti si se gasesc in afara Bisericii, doar pt ca nu comemorau pe ierarhii eretici sau aflati in greseala din vremea lor. Nimic mai absurd si mai fals!
    Evident ca nu se pomeneste in carte nici de existenta Sigilionului de la 1584 care cuprinde anatema asupra calendarului papist, nici despre faptul ca politia si pseudo-preotii vanduti au aruncat pe jos Sfintele Taine ale celor care nu s-au supus inovatiei nou-calendariste si au mers pana la a-i ucide, nici despre simplul fapt ca n-a existat niciodata in istorie vreun canon care sa zica ca cei ce se rup de Patriarhia Constantinopolului [pe motiv de credinta] sunt in afara Bisericii! (aceasta conceptie noua nu-i altceva decat neo-papism!).

    Cred ca aparitia acestei carti in Romania de azi, si mai ales in aceste momente cand cancerul ecumenismului creste galopant, iar oamenii pot incepe sa isi puna intrebari si mai ales pot sa treeaca la actiune, este facuta din interes si din pura manipulare! (si cred ca nu se vor tipari la noi si cartile care o combat!)

  56. 10 Iunie 2009 la 18:06

    Liviu, îmi pare rău că eşti auto-suficient şi nici măcar nu ai găsit în tine voinţă să citeşti cele cîteva comentarii sau/şi articole referitoare la calendar. Te-ai mulţumit cu trîntirea elegantă pe masa discuţiei a mult-recomandatei cărţi despre cele 2 aşa-numite „extreme”.

    Tocmai pentru că cred că ceea ce a scris p. Epifanie este deosebit de alunecos în ale credinţei şi, prin asta, deosebit de periculos pentru mîntuire, am îndreptat atenţia cititorilor spre un alt tip de argumentare, de această dată mai ortodox. Chiar dacă mi se par potrivite unele idei expuse de acest părinte (care nu se referă însă la problema calendarului), consider că mesajul p. Epifanie din această carte se rezumă la un diavolesc „praf în ochi”, ţesut cu o oarecare abilitate în ceea ce priveşte manipularea cu Sfintele Canoane şi limbajul diplomatic-ecumenist. Nădăjduind că nu toţi cei care vor trece pe aici şi-au adormit ochiul de veghe atît de mult ca Liviu, recomand o serie scurtă de recenzie a respectivei cărţi, în duhul Sfinţilor Părinţi şi a Predaniei Bisericii lui Hristos:

    1. http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=992:nr-35&catid=28
    2. http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=993&catid=28&Itemid=33
    3. http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=994&catid=28&Itemid=33
    4. http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=995&catid=28&Itemid=33

    Iată ce spun creştinii de stil vechi din România în introducerea recenziei: „Este de remarcat faptul că epistolele sale referitoare la problema schimbării calendarului sunt scrise la adresa unei aripi radicale a ortodocşilor de stil vechi din Grecia, ale căror vederi ecleziologice nu le împărtăşim şi cu care nu avem nici un fel de relaţii. Prin urmare, o parte din perspectiva schiţată de autor nu corespunde defel situaţiei existente în România, argumentaţia sa fiind specifică Greciei.”

    „În plus, ar fi de notat faptul că această carte este tradusă şi publicată la o editură de carte ortodoxă, în România, unde, până în prezent, nu s-a scris nici o carte care să trateze reforma calendarului. Astfel, militanţii BOR, neavând curajul de a intra în polemică cu noi – îndrăznim să spunem (1) – au publicat o carte din lumea ortodoxă greacă, traducând pur şi simplu termenul ,,mateit” (2) prin ,,stilist” şi încercând să-şi găsească o temelie serioasă în pledoaria autorului.”

  57. Unul
    10 Iunie 2009 la 20:52

    @ Stati Anca

    Nu-l baga pe Parintele Cleopa in aceeasi oala cu Parintele Ilarion Argatu….

    Pentru Parintele Cleopa garantez ca sigur este sfant…Un calugar adevarat, de mic a iubit viata monahala de mic s-a dus la manastire….
    Nu conteaza ca spui de la tine ceva sau de la altul….Ori ca spui de la Parintele Ioanichie, ori ca spui de la alticineva…important e ceea ce ai cules de la el…si nu alceva…

    Sunt multi sfinti care nu au avut prea multa carte …dar au stiut sa culeaga ceea ce este bun de la alti parinti si asa si-au sfintit viata…

    Insa Parintele Iarion a avut mai multe desprinderi gresite dupa cum spunea Parintele Gheorghe Anitulesei…

    Si Parintele Arsenie Boca este un mare sfant…urat de multi.

  58. Unul
    10 Iunie 2009 la 21:14

    In afara de asta iti mai spun ceva cunosc un sfant care a avut mai multi copii iar unul dintre ei a apucat pe cai gresite…

    Momentan nu retin numele dar am sa revin ..

    Deci poti sa iei tu invatatura si de la oricare sfant (om fiind inainte de toate, nu Dumnezeu) daca n-ai credinta puternica si nu faci ascultare si in sufletul tau nu exista dragoste pentru Dumnezeu pentru aproapele nu exista dorinta de a te nevoi dupa puterile tale si cu ajutorul lui Dumnezeu sa mergi pe calea cea buna tot degeaba.

    Si-ti mai spun un lucru…Nu exista sfant fara greseala….

    Sf. Ioan Gura de Aur avea o vorba …. Chiar si cel ma mare pacatos are o fapta buna, asa cum si cel mai mare sfant are o greseala..

    Apoi poate fi omul si cel mare pacatos ca poate deveni sfant..

  59. Anca Stati
    10 Iunie 2009 la 21:47

    Este libertatea ta Unule, sa crezi in sfintenia cuiva. Libertatea asta ne-a fost data pentru ca sa alegem binele sau raul. Si asta si facem. Unii din noi se inseala. Si este prorocit ca mari iinselari vor veni. Diferenta consta in faptul ca nu noi ii facem pe sfinti, ci doar ii investim pe unii sau altii, cu atributul infailibilitatii. Dumnezeu e cel care arata cine e sfant si deocamdata, spre marea ta dezamagire, nu l-a aratat pe par. Cleopa de sfant. Nu este exclus, data fiind marea miza a acestui fapt, sa asistam curand chiar la canonizarea lui din partea unor fii duhovnicesti, precum PF Daniel. Se prea poate sa fi fost un om cu chemare, induhovnicit, dar de unde pana unde sfant si de unde pana unde infailibil? Nu cumva „infailibilitatea” atata de voita si de necesara a par. Cleopa are o miza foarte mare? Si nu cumva gresim vorbind de infailibilitate? Nu cumva este o problema falsa, menita sa ne asigure noua o justificare unei anumite pozitii, cu foarte mare miza istorica? Si oare nu stim ca un apostol poate cadea si un talhar se poate mantui in ultima clipa? Atunci cum de avem noi garantii, cei care nu cunoastem cele dinlauntru ale oamenilor?
    De ce mi se pare o problema falsa? Pentru ca in acelasi timp, oameni atat de evlaviosi si gata sa ‘garanteze’ pentru sfintenia par. Cleopa, caruia astfel ii fac un mare deserviciu, sunt surzi fata de cuvintele unor sfinti garantati de Dumnezeu, precum Ioan Iacob Hozevitul.

    Apoi, artificiul de la sfarsit, paralela cu par. Arsenie Boca, nu face judecata ta ceva mai dreapta. Nici despre Arsenie Boca nu avem garantii de nezdruncinat si nimeni nu a sustinut ca, in cazul lui am avea, si in cazul par. Cleopa nu. Cu adevarat important, nu doar pentru tine, e ce ai cules de la unul, sau de la celalalt. Caci daca ai cules cele bune, va lua si el cununi, iar de te-ai smintit de unele cuvinte ale lui, va da raspuns si el pentru aceasta. Daca l-am iubi cu adevarat pe par. Cleopa, am avea grija sa nu ne smintim de unele dintre parerile lui, care nu sunt infailibile.

    Nadajduiesc sa nu fiu inteleasa gresit.

  60. Unul
    10 Iunie 2009 la 23:10

    Nu am spus ca Parintele Cleopa ar fi infilibil….Nu-mi mai rastalmacii vorbele…

    Chiar am precizat ceea ce spunea Sf.Ioan Gura de Aur: „Chiar si cel ma mare pacatos are o fapta buna, asa cum si cel mai mare sfant are o greseala..”

    Vorbesti atat de categoric despre acesti parinti de parca i-ai cunoscut pe fiecare in parte…

    De obicei cei ca tine care cred ca stiu de toate si despre toti …..cad de multe ori in confuzie fara sa cugete in sinea lor daca ceea ce spun ei este si adevarat…Cred ca ar trebui sa cantaresti vorbele atunci cand vizezi pe cineva si sa nu mai atat de categorica…

    In rest iti doresc numai de bine si Daomne ajuta!

  61. Unul
    10 Iunie 2009 la 23:12

    Scuze de grselile gramaticale…imi scana antivirusul…

  62. cititor
    10 Iunie 2009 la 23:23

    Pr Iustin Parvu zicea despre pr Cleopa ca dadea binecuvantare securistilor, iar acestia se duceau in puscarii si-i torturau pe detinutii politici laudandu-se ca au binecuvantare de la cleopa. Pr Cleopa nu e un model de urmat: de aceea se si bucura de asa mare propaganda, fiindca era serghianist!

  63. Unul
    11 Iunie 2009 la 8:06

    @cititor

    Ai auzit tu acest lucru din gura Parintele Iustin Parvu?

    Mai fratilor nu mai inghititi tot ce auziti….Si aveti mare grija de unde va informati … Securistii au facut multe lucruri in vremea lor
    Cel mai frecvent lucru era sa le puna oamenilor in carca fapte care nuerau ale lor …

    Mai cititi despre experimentul de la Pitesti si o sa va dati seama mai bine…si o sa vedeti acolo marturii ale fostilor detinuti cum erau oamenii torturati cu chinuri groaznice ca sa declare niste lucruri pe care nu le facusera in viata lor…mai ales monahilor si preotilor…

    Acolo nu puteai nici sa pomenesti numele lui Dumnezeu sau sa faci semnul sfintei cruci… ca te bateau pana lesinai si-ti ieseai din minti…

    Si nu era bataie din aia sa te ia la picioare si la pumni pana terminau cu tine…Era bataie care sa-ti produca cat mai multa suferinta…te bateau pana la limita apoi daca vedeau ca ai lesinat turna apa pe tine si iar te luau la bataie pana te distrugeau si fizic dar mai ales psihic..

    Nu mai fiti atat de creduli la tot ce se aude, ca lucrurile nu stau chiar asa cum credeti voi…

  64. cititor
    11 Iunie 2009 la 14:24

    @unul
    Sa stii ca nu vorbesc ca sa ma aflu in treaba ci in cunostinta de cauza. Mai multe amanunte nu dau. Daca vrei sa ma crezi, bine, daca nu, iarasi bine.

  65. Ioan
    11 Iunie 2009 la 16:35

    Mai fratilor am stat cam vre-o 2 ore sa citesc ce ati scris ,este prima data cand dau de asa ceva , un dialog intre 2 parti , cum ca ar fi sfinti ,cum ca nu ar fi fara sfinti , cu atata incrancenare, care este si care nu este cel cu adevarat crestin sau sfant , multa , multa teorie !Vb aia ganditiva la suflet , nu mai judecati atata,vb si faptele voastre va vor matui sau osandi.
    Ma ierati ,daca am suparat, nu sunt un invatat, nu am citit atatea si nu am scoli inalte,dar cineva a scris mai sus ,mai bine aveti grija la ecumenism si multa dreptatea a avut, yo traiesc in strainatate si vad atatea de ma cutremur , nici nu mai stiu ce sa spun ,noroc ca vb cu pr meu si ma mai linistesc, (incerca sa iti mantuiesti sufletul nu te sminti)la cate vad si cu sf impartasanie , unde vin , greci, rusi, armeni , sarby,romani !Sunt vremurile de pe urma uniti-va in ortodoxie ca altcumva in fundul iadului ajungem cu tot cu arhierei , vb pr Arsenie Boca . Doamne ajuta si iertare !

  66. Anca Stati
    11 Iunie 2009 la 19:09

    Este adevarat ca ‘Pr Iustin Parvu zicea despre pr Cleopa ca dadea binecuvantare securistilor, iar acestia se duceau in puscarii si-i torturau pe detinutii politici laudandu-se ca au binecuvantare de la cleopa. Pr Cleopa nu e un model de urmat: de aceea se si bucura de asa mare propaganda, fiindca era serghianist!’. Oricine citeste cartea Gratiei Lungu Constantinescu despre viata parintelui Iustin Parvu, carte scrisa cu acordul si binecuvantarea acestuia, va vedea ca nu e vorba despre ‘a crede tot ce auzi’.
    Cineva incearca in mod artificial sa deturneze subiectul discutiei catre sfintenia sau nesfintenia par. Cleopa, care nu este chiar subiectul discutat aici. Am oferit clarificari celor ce pareau ca le doresc. Nu am vorbit de parca le-as sti pe toate ci am vorbit din ce am citit si ce am cercetat vreme de mai multi ani de zile in mod intensiv. Cine vrea sa auda, aude, cine nu, nu. Eu mi-am facut datoria de constiinta si am spus ce stiu. De argumentat si de contrazis se poate la infinit, de rastalmacit la fel, si mai ales de vorbit pe langa subiect. Nu stiu de ce li se pare unora ca aici se discuta despre Cleopa sau despre experimentul Pitesti. Putem vorbi despre asta separat, am suficienta lectura si comentarii si pentru aceasta. Nu doresc neaparat sa am ultimul cuvant insa ma doare cand vad ca discutia nu mai e coerenta, ci o ia pe carari.

    Iertare,
    Anca

  67. Anca Stati
    11 Iunie 2009 la 19:30

    ca sa fiu mai exacta, pentru cine doreste sa verifice, vorbeam despre cartea Gratiei Lungu Constantineanu – „Parintele Iustin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor”.

  68. Unul
    11 Iunie 2009 la 20:19

    Lucrurile sunt clare. Dupa cum bine vad aici este o ura inversunata contra parintilor pe stil nou….(ori ca e Cleopa, ori ca e Boca etc. la voi nu e bun)

    Discutia despre sfintenia/sau mai degraba pacatele lor a fost deschisa tot de voi, tot voi i-ati condamnat cu fel si fel de „aprecieri” si acum tot voua nu va comvine…Dupa cum vad sunt unii pe aici care au o placere nebuna de a se juca cu cuvintele…Numai sinceri nu pot fi …pe ale altora le vad numai pe ale lor nu …Ei au citit multe si stiu de toate…mai ales pacatele si greselile acestor parinti le vad imediat insa virturile nu le vad deoarece pentru ei sunt…”eretici”…

    Oricum cu asa ura si inversunare, cu idei superficiale si ipoteze preluate de la mirateai cine nu se va purta niciodata o discutie sincera si constructiva…

    Daca v-ar fi durut cu adevarat de „ratacirile” pe care sustineti ca le-ar fi avut sau le au acesti parinti…atunci ar fi trebuit sa le explicati si celorlalti cu duhul blandetii si cele ce trebuiec unui ortodox daca i-ati fi iubit cu adevarat …

    Iar nu cu ura si parere de sine fiecare tinand la „dreptatea” lui…
    De unde inversunarea asta contra lor…Asta e mai degraba duhul lui belzebul decat duhul Ortodoxiei….

    Insa altul este scopul, care de departe poate fi observat…

    Nu mai discut ca nu mai are rost…Daca o tineti tot asa va fi vai si amar de Ortodoxia pe care voi pretindeti ca vreti sa o aparati …

    Doamne ajuta…

  69. Anca Stati
    11 Iunie 2009 la 20:56

    Chiar ca nu mai merita a se face nici un comentariu. Nici macar aplicand regulile logicii, fara a sti nimic, nu poti ajunge la asemenea concluzii.

  70. liviu
    12 Iunie 2009 la 10:40

    Ei ,Hristofor ,daca tu crezi ca Parintele Epifanie e alunecos in credinta,si mesajul cartii lui se rezuma la un diavolesc praf in ochi, ce sa-ti mai spun? ne aflam la poli opusi.Mie mi se pare cea mai limpede expunere pe tema asta ,pe care am citit-o. Poate si pe Parintele Paisie Aghioritul il crezi alunecos in credinta – http://www.razbointrucuvant.ro/2007/09/07/cuviosul-paisie-aghioritul-si-cele-doua-rani-opuse-ale-bisericii-de-azi-ecumenismul-si-stilismul/
    Si am citit articolul si comentariile de aici , inainte de a posta si eu (asta vizavi „…deşi nici măcar nu ai găsit în tine voinţă să citeşti…” )
    Am citit si linkurile pe care mi le-ai dat la Catacombele Ortodoxiei; si nu sunt de acord cu ce spune acolo,unele lucruri le amesteca si deturneaza sensul cuvintelor Parintelui Epifanie. In fine…
    Si siguranta mea in lucrurile astea vine din autoritatea parintilor enumerati mai sus ai a altora( Par. cleopa , Ilarion Argatu etc ).
    Daca avem diferente de pareri asta e; sa ramana fiecare in ceea ce crede ca e mai bine.
    Iti urez toate cele bune
    Liviu

  71. liviu
  72. hrisant
    13 Iunie 2009 la 8:28

    Pentru reimprospatarea memoriei adeptilor lui pr. Epifanie Teodoropulos: https://hristofor.wordpress.com/2009/06/03/adresarea-staretului-sava-athonitul-macar-fiti-tacut-si-nu-huliti-spunand-ca-ei-sunt-schismatici-si-in-afara-bisericii/

    Atitudinea Ortodoxa este a anatemiza pe eretici, dar adevarul este ca noua ne este frica sa-i dam anatemei pe Cornila, Ciobotea etc., neurmand astfel Sfintilor Parinti, fiindca ne dam singuri anatemei atata vreme cat suntem in comuniune cu acestia, adica in BOR. Dar chiar daca noua, ca niste lasi ce suntem, ne este frica sa rostim anatema – calcand astfel predania Sfintilor Parinti – asemenea eretici oricum sunt sub anatema si noi asemenea, fiindca nu incetam comuniunea cu ei.

    Apropo, poate are cineva pana la urma curajul sa publice actele oficiale de apostazie ale BOR, cum ar fi angajamentele semnate la Chambessy, Balamand, CMB, etc. Pana acum, cei ce au intrat in posesia acestor lepadari de credinta in toata puterea cuvantului, dar nu sunt de acord cu ele, au pastrat o tacere lasa. A venit insa momentul sa se rupa tacerea, fiindca prin tacere ne facem complici si Il tradam pe Dumnezeu. Iar ‘Vrajmasii lui Dumnezeu nu sunt doar ereticii ci si cei aflati in comuniune cu ei’ spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
    Iar in spatiul moldovenesc ar fi bine sa se vorbeasca despre necanonicitatea Patriarhiei Moscovei de la Serghie incoace si despre papistasi infiltrati ca „Nikodim” Rotov si progeniturile lor (cum este si „Kiril” ‘Mihailov’) si alte ecumenisme.

  73. 13 Iunie 2009 la 16:41

    Liviu,

    Nu avem doar „diferenţe de păreri”. Privim şi vedem situaţia din Biserică într-atît de diferit, încît nu cred că ne-am putea afla în aceeaşi Biserică.

    Din cele spuse de tine înţeleg că, deşi pretinzi că ai citit toate comentariile şi linkurile pe care ţi le-am propus spre reflectare, nu ai înţeles absolut nimic şi aceasta pentru că, din start, nu ai vrut să înţelegi. Îţi este comod să stai liniştit, în siguranţă, la umbra Patriarhiei lui Daniel. Întrebarea pe care însă se cuvine să şi-o pună în fiece clipă orice creştin-ortodox sincer este, parafrazînd cuvîntul stîlpului Ortodoxiei vladîca Averchie (Tauşev): Cine îţi garantează că acolo unde te afli acum este mîntuire?

    Părintele Paisie Aghioritul are nişte sfaturi duhovniceşti deosebit de profunde, actuale şi de mare folos. Din acest punct de vedere – îmi place mult şi mă plec în faţa lui şi chiar le recomand cunoscuţilor mei să-l citească, în unele cazuri. Piatra de poticnire în cazul acestui părinte (care este însă intenţionat exagerat promovat şi folosit spre a închide gurile celor care ştiu mai multe despre el şi situaţia lui) este poziţia sa eclesiologică care, nu o spun cu triumfalism, ci cu durere, este un ne-ortodoxă. Ceea ce învaţă Paisie Aghioritul (chiar şi în cele 2 linkuri care mi le-ai dat ca să mă convingi de ceva nu-ştiu-ce) este absolut străin de ceea ce învaţă Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, de ceea ce regăsim în Predania Bisericii. În acest context, mai fac o ultimă tentativă în acest caz, propunîndu-ţi această scrisoare-declaraţie a unui mare duhovnic de la Athos, părintele Sava care, de altfel, gîndea şi el pînă la o anumită vreme ca şi p. Paisie, dar, fiindcă a căutat sincer Adevărul, s-a dumirit la timp: https://hristofor.wordpress.com/2009/06/03/adresarea-staretului-sava-athonitul-macar-fiti-tacut-si-nu-huliti-spunand-ca-ei-sunt-schismatici-si-in-afara-bisericii/ şi încă ceva important: „Isihaştii aghioriţi ziloţi cenzuraţi” >>> http://traditiaortodoxa.net/?p=545

    Credinţele noastre diferite se văd şi din această propoziţie pe care ai scris-o: „siguranta mea in lucrurile astea vine din autoritatea parintilor enumerati mai sus ai a altora( Par. cleopa , Ilarion Argatu etc ).” Pentru creştinul ortodox, autoritatea nu vine din altă parte decît de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi, implicit, Sfintele Canoane lăsate şi întărite de aceştia. Duhovnicii care au trăit şi care vor mai trăi sînt chemaţi să fie doar transmiţători fideli ai duhului Predaniei Sfinţilor Părinţi. Cei enumeraţi de tine nu s-au descurcat pînă la capăt, din păcate, cu acest rol.
    A se vedea şi acest link: http://www.mitropoliaslatioara.ro/controverse.php#1.1 (ultimul capitol)

    Ai vreun text de părintele Ilarion Argatu în care vorbeşte despre problema calendarului? Aş fi interesat să-l citesc, că ziceai că te conduci şi de cele zise de acest părinte.

    Oricine poate vedea clar că priveşti foarte uşurel, la suprafaţă, problema ecleziologică, problema calendarului şi, de fapt, situaţia în care ne aflăm şi, vrei-nu vrei, te afli şi tu şi pentru care vom da răspuns la Judecata de Apoi cu privire la ce am făcut noi, cei ce ne pretindem creştini şi umblaţi prin internet şi informaţii care mai de care mai duhovniceşti şi răs-duhovniceşti, ca să nu mergem împreună cu eresiarhii pe calea cea largă a iadului. Să nu uităm că nu vom răspunde numai pentru noi, ci şi pentru sminteala pe care am pricinuit-o (cu voie sau fără de voie) fraţilor de credinţă, acoperindu-le ochii cu o perdea „oficială” de ceaţă.

    „Am citit si linkurile pe care mi le-ai dat la Catacombele Ortodoxiei; si nu sunt de acord cu ce spune acolo,unele lucruri le amesteca si deturneaza sensul cuvintelor Parintelui Epifanie. In fine…” – în locul tău, pentru o credibilitate minimă, aş fi venit măcar cu 2-3 exemple de lucruri pe care cică le-ar amesteca autorii acelui studiu de mare folos.

    Dar, în fine, doar nu e aşa importantă problema, nu-i aşa?! Merg la biserică, am duhovnic, mă spovedesc, împărtăşesc, parcă încă nu m-am unit cu Papa – atunci e bine, n-am pentru ce să-mi fac griji. Şi dacă încă cîteva milioane gîndesc aşa atunci, e sigur, totul e ok… Atunci cînd o să „răsară” de nu-ştiu-unde vreun Marcul al Efesului sau vreun Maxim Mărturisitorul – atunci îmi voi arăta ortodoxia mea mărturisitoare (pe care o ţin în mine, la ce s-o risipesc în zadar?) şi atunci voi arăta ce luptător pentru Adevăr sînt. Dar dacă n-o să apară, nu-i mare treabă, ne mîntuim şi noi cumva, că nu sîntem chiar aşa momîi, luptăm şi noi foarte „aprig” contra ereziilor şi ereticilor că sărmanii nu mai ştiu unde să se ascundă de cuvîntul nostru tăios de mărturisitori. Dar vai de capul „proştilor” care cad în „dezbinare”, sărmanii nu ştiu că trebuie să asculte de „Biserică” sub orice formă, că de altfel, nu mai au mîntuire… Noi le propunem „calea de mijloc”: luptaţi, strigaţi, demascaţi-i pe ereticii sus-puşi, dar nu vă despărţiţi de ei că, după cum învaţă „sfîntul părinte” Cleopa, Paisie şi Epifanie, ăsta-i păcat mai mare decît erezia! Dar ei, „necărturarii” şi „habotnicii”, nu vor să ne-asculte şi o tot dau cu Canoanele şi cu Sfinţii Părinţi… şi nu înţeleg că chiar Dumnezeu ne-a spus că Biserica va dăinui pînă în veac şi „porţile iadului nu o vor birui”.

    Dar cine a zis că Patriarhia lui Daniel sau Bartolomeu sau Kiril sau oricare altă biserică ecumenistă este tot una cu Biserica de care ne vorbeşte Mîntuitorul Hristos?

  74. liviu
    15 Iunie 2009 la 9:54

    Hristofor,daca tu iti permiti sa spui ca Parintele Paisie Aghioritul are o eclesiologie ne-ortodoxa si este strain de ceea ce invata Parintii Bisericii , atunci e bine sa punem punct discutiei. Tu i-ai inteles pe Parintii Bisericii , el s-a inselat. Da, asta spune multe.
    Ramai intru ale tale si sa inchidem discutia aici.

  75. 15 Iunie 2009 la 19:00

    Liviu,

    Răspunsul tău denotă o minte „corect politică”, căreia îi este imposibil să analizeze şi să tragă concluzii. Convingerile tale sînt bătute în cuie de ciocanul propagandei oficiale. Comoditatea psiho-mentală în care te afli de bună voie nu te lasă să vezi după perdele. Şi, de altfel, nu e vorba de p. Paisie sau altcineva. Îl foloseşti pe p. Paisie ca pe un instrument de „închis botul” tuturor celor care nu au nici cea mai mică intenţie de a-l ataca pe părinte, ci a de arăta coerent unde a greşit părintele în concepţia sa despre eclesiologia Bisericii. Ţi-am propus, dezinteresat, să faci cunoştinţă cu punctul de vedere ortodox asupra eclesiologiei, exprimat de un alt monah athonit, contemporan cu p. Paisie – părintele Sava, dar ce, te-ai ţicnit să citeşti nişte fleacuri de-ale unor monahi extremişti, cînd îl ai alături pe p. Paisie, pe care, din cîte sugerezi, îl crezi infailibil?

    „Tu i-ai inteles pe Parintii Bisericii , el s-a inselat.” – Astfel de interpretări pot veni doar de la minţile cele vicleneşti. Spre deosebire de tine, am încercat să văd ce spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii cu privire la eclesiologia Bisericii şi am observat că poziţia lor se contrazice total cu ideile părintelui Paisie. Îmi pare rău că părintele s-a înşelat în această privinţă şi, mai mult, a smintit multe oi ale turmei lui Hristos, însă parcă încă nu m-am ţicnit (precum faci aluzia) să contest persoana duhovnicească a părintelui. Ţi-am mai spus acest lucru, dar iarăşi l-ai sărit „creştineşte”.

    Discuţia care nici nu a existat o consider închisă.

  76. monel
    26 Iunie 2009 la 21:22

    O discutie foarte interesanta pe tema calendarului, care completeaza bine articolul.
    Din pacate, ca cei mai multi, nu-mi permit mult timp pentru bloguri, dar comentariile Ancai Stati le apreciez cel mai mult. Bravo, Anca, multi ne-ar vrea mielusei prosti si cu capul in pamant fara sa scoata o vorba. Iti apreciez rabdarea si tenacitatea, nu-ti pune mintea cu cei care stiu numai sa intepe si sa denatureze mesajul tau. Sunt de acord cu tine, a-ti sustine punctul de vedere nu e nici macar nepolitete fata de celalalt, dapai ura asa cum acuza imediat unii pe aici. Se pare ca ai cunostinte foarte bine puse la punct despre ortodoxie, ar merita sa le expui pe un blog. Macar nu ai mai pierde timpul in discutii interminabile pe alte bloguri, ci ti-ai expune direct punctul de vedere.
    Hristofor, nu-mi amintesc daca am mai comentat pe blogul tau, dar il citesc periodic si il apreciez. Din comentariile de aici am aflat ca esti in Moldova de peste Prut, ceea ce ma bucura, si eu sunt din Nordul Moldovei, dar din Ro. Am gasit aici articole inedite, subiecte pe care nu le-am gasit in alta parte, iar tonul general al blogului este unul distinct, mult mai „dulce” ca al altora. Ma amuza de multe ori comentariile tale ce au o ironie fina atunci cand alt gen de replica nu mai functioneaza.
    Acum ca v-am laudat deja prea mult pe amandoi, mai ramane de spus ca sunt o crestina ortodoxa pe stil vechi, la fel ca si parintii mei.
    Daca nu indraznesc prea mult, m-ar bucura, Hristofor, sa dai emailul meu Ancai Stati. Nu am sa o stresez, dar mi-ar prinde bine niste sfaturi legat de ce sa citesc, spre ce sa imi indrept atentia. In masura in care crezi ca e posibil, m-ar bucura o comunicare directa si cu tine Hristofor. Nu sunt o persoana sacaitoare, promit, ideea e ca am foarte putin timp liber, si sap pe bloguri cind pot pentru surse adevarate si curate de informatie, si asta imi mananca timpul. Mi-ar prinde bine niste indrumari, ce sa citesc, la ce parinti sa ma duc. Toate sunt cam brambura in capul meu.
    Multumesc mult pentru un raspuns.

  77. 27 Iunie 2009 la 12:06

    Hristos in mijlocul nostru, „monel” !

    Fii binevenita. E-mailul meu il gasesti sus, pe coloana din dreapta a blogului. Ii voi transmite si e-mailul tau Ancai.

  78. Alexandru_ortodox
    9 Iulie 2009 la 22:13

    In primul rand vreau sa spun ca inceputul textului incepe printr-o forma de refuzare ca si frati ai crestinilor ortodocsi de stil nou. Ceea ce este scris, incepand cu titlul, este o minciuna! Cum adica „Trecerea la stilul nou inseamna tradarea Ortodoxiei”? Tradarea ortodoxiei se face prin trecerea la late secte, adica schimbarea religiei. Eu nu zic ca nici cei de stil nou sau ceilalti tradeaza ortodoxia, este o greseala binenteles, dar asta nu rezulta la o concluzie de tradare. Invatati inainte ceea ce inseamna cuvantul „tradare” si apoi talcuiti domnilor! Trecerea la stilul nou nu are nici o treaba cu Europa sau nu stiu ce. Nu este nici o „trecere” ci pastrare! Oare cand se schimba ora la ceas, nu se schimba si timpul? Cu siguranta ca se schimba. Asemenea si calendarul. Treaba nu este sa schimbi ceva, pt ca nu se schimba nimic, ci doar sa te conformezi. Nu mai scrieti astfel de subiecte mincinoase, deoarece suntem aceeasi religie. Nimeni nu sarbatoreste Nasterea Domnului pe 25 decembrie ca sa „tradeze ortodoxia”. Aveti grija ce scrieti! Doamne ajuta!

  79. gil
    19 Iulie 2009 la 14:23

    mai johnangela si ceilalti umoristi:santeti confuzi,nu ati trait nici un an la sihastria si vorbti placi lumesti!sant 2 talere:1-TOTI SFINTII si 2:p clepa,de ce va atrag p voi cuvintele lu cleopa si nu ale sfintilor?pt ca va place minciuna!!cum si voua va este sila de adevar si mie d minciuna de necunoastere asa ca doar va intreb:cine l a sustinut sa devina mitropolit p masonul 33(acum Patr)?si:ce s a gasit cand au fost dezgropat trupul lu cleopa la 7 ani d la moartea lui?dac nu stiti inseamna ca habar nu aveti ce vorbiti asa ca mai bine va intalniti intre voi astia neocresti si beti o bere,jucati o tabla,mergeti la un meci!

  80. crestin
    4 Ianuarie 2014 la 17:47

    stimate frate Hristofor!
    spune-mi te rog in ce mod si care canoane ale sfintelor sinoade si apostolice sau invataturi ale sfintilor parinti (cred ca cunosti ca sfintii parinti sunt cei care au scris si trait in primele opt secole) au fost incalcate odata cu INDREPTAREA (nu schimbarea) calendarului.
    si daca e posíbil, o parere personala, romanii, grecii si ceilalti care sunt pe calendarul indreptat, sunt lipsiti de mantuire?

  81. 4 Ianuarie 2014 la 18:14

    #crestin,

    vezi acest articol: https://hristofor.wordpress.com/2010/10/15/vai-de-cei-ce-socotesc-de-glume-anatemele-din-istoria-caderii-nou-calendariste/
    plus, daca mai ai nevoie dupa asta, poti vedea si linkurile de la sfarsitul articolului de aici:
    http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6427

    Toate raspunsurile le gasesti acolo. In invatatura obsteasca a Sfintilor Parinti si a invataturii Bisericii, nu in mintea mea sau in parerea personala a altcuiva.

  82. crestin
    5 Ianuarie 2014 la 1:11

    V-am intrebat de parere deoarece observ ca desi sunt persoane in drept sa abordeze acest subiect cu adevarat delicat si sa lamureasca in sfarsit crestinilor problema calendarului, Dvoastra fara a avea vreun drept moral, pentru ca nu aveti statut de preot sau invatator al Bisericii („pe unii a asezat Dumnezeu in Biserica, intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori…”), deci cine sunteti sa invatati pe altii si mai ales cu asa atitudine incopatibila cu Duhul Bisericii.
    Zic asta pentru ca semanati ura intre crestinii care sarbatoresc dupa calendarul vechi si cei de pe cel indreptat. deci nu e in duhul Bisericii („cauta pacea si urmeaz-o p ea…”)
    ca referinta cititi si Dvoastra Va rog articolul parintelui Petru Pruteanu „TIMPUL LITURGIC şi CALENDARUL BISERICESC” pe care-l gasiti aici: http://www.teologie.net/2009/12/10/timpul-liturgic-si-calendarul-bisericesc/
    Si deoarece am sezizat in comentariile Dvoastra e mai sus, o atitudine mai mult decat obraznica (rezultata din mandrie), Va indemn si eu, frateste: SMERITI-VA
    Doamne ajuta

  83. 7 Ianuarie 2014 la 19:32

    #crestin, am crezut că eşti sincer în căutarea adevărului, în întrebările pe care mi le-ai pus. Îmi pare sincer rău că m-am înşelat.
    Fiecare îşi alege repere de urmat după propria structură lăuntrică: unii se simt satisfăcuţi de pruteni şi alţi euromonahi ai lumii acesteia, alţii caută să se adape la izvorul curat al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, chiar dacă la început apa aceasta li se pare amară, ca orice medicament cu adevărat folositor.

  84. crestin
    7 Ianuarie 2014 la 21:54

    ar eu nu m-am inselat.
    Sa Va spun de ce V-ati inselat? pentru ca V-a infruntat cineva, pentru ca Va complaceti atunci cand „aveti dreptate” si nu puteti suferi sa acceptati altceva decat ceea scrieti singur. Eu si prima data tot V-am intrebat cu subanteles, iar Dvaostra mi-ati confirmat ca nu m-am inselat in privintaDvoastra.
    Daca „structura mea launtrica” e compatibila cu „repere prutene”, care propovaduiesc pace si intelegere, slava Domnului! Izvoarele curate ale Sfintilor Parinti se regasesc intrru totul si in articolul parintelui Petru, nu inteleg de ce Va frige atat…
    Si Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, n-o putem intelege in afara bisercii, si n-o putem interpreta dupa placul nostru. Cea mai mare greseala a unui crestin este atunci cand refuzand (cel mai des din mandrie) incearca, sa-si talmaceasca singur invatatura de credinta.
    Sunt convins ca pr. Petru a consultat ceva izvoare inainte de a scrie, mai mult, parintele a argumentat absolut tot ce a scris acolo, spre deosebire de articolul de aici, care e tot numai sentiment. Si in plus, cum puteti vorbi asa de un preot?
    Sa stiti ca daca e sa aleaga cineva pe cine sa asculte, pe pr. Petru Pruteanu sau pe Dta, cu siguranta alegerea o sa fie parintele.

  85. Kimber
    3 Aprilie 2015 la 11:56

    Articolul acesta m-a dezamagit foarte tare, dar , in acelasi timp inteleg motivul din spatele scrierii lui. Asa gandeam si eu odata: ca cei care nu sunt pe acelasi stil ca mine, sunt pacatosi, eretici etc. Dar am inceput sa ma documentez: sa citesc, sa ascult cuvantari ale unor parinti ai Ortodoxiei (parintele Cleopa) si am inteles in sfarsit: calendarul nu este o dogma, este ceva omenesc, deci nu trebuie sa tinem cu dintii de el si sa ne certam care are dreptate: cei pe stil nou sau cei pe stil vechi.Daca ne-am nascut in stilul vechi, tinem stilul vechi, daca ne-am nascut pe stilul nou, il tinem pe cel nou! Ortodoxia tot ortodoxie este si va fi, indiferent de stil! Daca îi critici pe cei care nu tin stilul tau, o faci doar din mandrie si nestiinta si asta arata ca nu ai nici cea mai mica farama de credinta! Nu este un pacat daca tii de stilul vechi sau nou, ci este pacat sa vorbesti impotriva celor care nu sunt pe acelasi stil ca tine. Asta inseamna stilist de fapt! Si inca ceva: vorbele parintelui Cleopa sunt scoase din context in citatul dat de tine! Tocmai asta spune: cei de pe stilul vechi sa ramana pe vechi, iar cei de pe nou sa ramana pe nou! Numai sa nu devina stilisti, adica sa vorbeasca unul impotriva altuia! Sper ca se intelege esenta comentariului meu! Doamne ajuta!

  86. 3 Aprilie 2015 la 12:13

    #Kimber,

    https://hristofor.wordpress.com/2010/05/24/problema-nou-calendarismului-conservator/

    Citeste acest material, daca vrei sa intelegi realitatea pe care o percepi umanist si scoasa din context.
    De vei urma invatatura de credinta promovata de Cleopa, te vei trezi despartit de invatatura adevaratilor Sfinti Parinti ai Bisericii care au statornicit dogmele si Predania ortodoxa care acum e rastalmacita si schimbata de pornirile relativist-iubiriste ale ‘marilor duhovnici’ care se afla in partasie cu eresiarhii care nu-si ascund credinta antihristica. Nu si-o ascund tocmai pt ca Dumnezeu a randuit asa ca sa vedem apostaziile acestora si sa nu avem cuvand de indreptatire pentru ramanerea in comuniune cu ei.

  1. 26 Decembrie 2008 la 22:39
  2. 29 Iunie 2009 la 16:54

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: