Pentru ea… – 17 ani de la o vineri de octombrie

Astăzi, fii Neamului Românesc, îi cinstesc memoria soţilor Ion şi Doina, cei care, în măsura înţelegerii şi posibilităţilor, au lucrat la întărirea şi retrezirea neamului românesc în vremuri de restrişte. Au fost oameni muncitori, consecvenţi, atenţi la cei din jur şi la situaţiile prin care au trecut. O pereche înţeleaptă. Mulţi îi văd prin prisma croielii idealiste ţesute în ultimii ani de cei care habar nu au avut de interesele şi aluatul autentic românesc din care au fost plămădiţi răposaţii artişti. A-i idolatriza dintr-un entuziasm infantil înseamnă a-i jigni profund, Ion şi Doina fiind expresia slujitorilor smeriţi şi cumpătaţi ai Neamului, întotdeauna conştienţi de starea jalnică a ţării şi poporului în sînul căruia au crescut, au iubit, au plîns, au cîntat… Dumnezeu să-i odihneasă în pace, iară pe noi, cei care nu uităm, să ne întărească în Credinţă şi Dragoste de Dumnezeu şi Neam încă neapus!

Nae Ionescu: „Să isprăvim deci cu falsa supunere faţă de o ierarhie care înfrînge legea”

Cuvîntul Românului Nae Ionescu

„Cuvântul”, 27 februarie 1929

Zis-a oarecare dintre farisei Domnului Iisus Hristos: „Spune Apostolilor Tăi să tacă”. Iar Domnul Hristos, răspunzându-le, au zis lor: „Adevăr zic vouă, că de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.”

Năucitoarea hotărâre de la 23 februarie, prin care Sfântul Sinod al Bisericii noastre, revenind asupra îngăduirii de la 5 ale aceleiaşi luni, interzice în chip formal prăznuirea Paştilor pe data de 5 Mai, începe a-şi da roadele. Fără vrerea lui, numai prin faptul că nu a încetat un singur moment să apere punctul de vedere drept credincios, ziarul nostru devine centrul către care se îndreaptă plângerile – şi nădejdile – tuturor ortodocşilor pe care îi are această ţară. (Şi are mulţi!) Tot felul de întâmpinări, prezentate personal, prin telegrame, prin memorii sau pantahuze se adună din toate colţurile ţării, mărturisind – împotriva tuturor scepticilor – cât de vie este în popor credinţa.

Întâmplările acestea le-am prevăzut. Iar împotrivirea noastră la multiplele nehotărâri sinodale, sprijinită pe nesfârşita serie de argumente pe care am înfăţişat-o, verificată printr-o amplă schimbare de perspectivă, avea de scop nu numai restabilirea Bisericii în drepturile ei, ci – încă evitarea unei agitaţii care nu se putea să întârzie. Urechea sinodalilor a rămas însă surdă la chemarea noastră. Iar răsvotul de la 23 februarie însemnează că de la ei nu se mai poate aştepta nimic. De aceea tuturor celor care în scris sau prin viu grai ne întreabă ce mai e de făcut, le răspundem că de acum campania aceasta trebuie strămutată de pe tărâmul împotrivirii teoretice pe cel practic al organizării unei rezistenţe a drept-credincioşilor.

Până la iniţierea acestei campanii însă, care nu mai poate întârzia prea mult, – lămurirea unei chestiuni prealabile: este această luptă pravoslavnic fundată, sau ridicarea împotriva sinodului e un păcat de moarte?

Părerea aceasta, a ”cuminţilor” a fost dezbătută în ultimele zile prin presă, – şi ea merită să fie cercetată; pentru ca nici un fel de îndoială sa nu se strecoare în sufletele credincioşilor, asupra a ceea ce ei au de făcut.

Să spunem deci din capul locului ca părerea aceasta e falsă; şi să o dovedim. Două sunt de fapt chestiunile în dezbatere, şi anume:

1. Există pentru un ortodox putinţa să se împotrivească unei hotărâri a sinodului?

2. Există pentru laici putinţa de a fi la un moment dat în mai mare măsură deţinători ai adevărului decât ierarhia eclesiastică?

Într-un caz ca şi în celălalt, răspunsul este: DA. Şi iată şi motivele:

Oare mai există astăzi adevăraţi creştini?

Unui tînăr învăţător care întreabă: „Oare mai există astăzi adevăraţi creştini?”

~ Din scrisoarea a 10-a  a arhiep. Ierarh Nicolae Velimirovici (al Serbiei) ~

Sînt, sînt destui. Dacă n-ar fi, s-ar stinge mîndrul soare: fiindcă la ce să lumineze o candelă aşa de scumpă unei simple menajerii?

Mi-ar trebui multă hîrtie ca să aştern în scris pildele minunate de adevăraţi creştini pe care i-am întîlnit eu însumi în viaţa mea – iar ţie, multă vreme ca să le citeşti şi să-ţi îndulceşti sufletul. Deocamdată, cercetează-te pe tine însuţi în oglinda acestei singure pilde:

Eram anul trecut în Maciva. Aşteptam trenul într-o staţie mică, cînd am văzut o ţărancă bătrînă lîngă şine. Faţă bătrînească ofilită, dar luminată cu acea minunată strălucire de taină ce se vede adeseori pe feţele oamenilor duhovniceşti. Am întrebat:

– Pe cine aştepţi, soro?

– Păăăi, pe cine mi-a trimite Domnul, zise ea.

Continuînd discuţia, am aflat următorul lucru: ea vine zilnic în staţie să vadă de nu se află vreun călător sărac, care să aibă trebuinţă de hrană şi de gazdă – şi cînd se află vreunul de acest fel, îl primeşte cu bucurie ca pe un trimis al Domnului şi îl duce la casa ei, ce se află un kilometru mai încolo.

Am mai înţeles din discuţie că citeşte Sfînta Scriptură, şi merge la biserică la slujbe, şi posteşte, şi ţine toată legea lui Dumnezeu. Mai apoi, vecinii ei ne-au spus că femeia e o adevărată sfîntă.

În cele din urmă, am încercat să laud evanghelica ei dragoste de străini – însă mai înainte de a-mi termina cuvîntul a suspinat zicînd:

Oare nu sîntem noi oaspeţii Lui în fiecare zi, întreaga viaţă?

Şi lacrimi prinseră a-i străluci în ochi.

O, milostiv şi dulce suflet al poporului! Tînărul meu prieten, dacă te numeşti învăţător al poporului, poţi rămîne deseori de ruşine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu vei rămîne de ruşine niciodată.

Sfînta milă Dumnezeiască să te lumineze!

(extras din cartea “Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, Sf. Nicolae Velimirovici, Ed. Sofia, Bucureşti 2003)

ADRESARE: „Cerem să fie exclus din proiectul de lege termenul !”

Studiind Proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării în Republica Moldova [Proiectul poate fi descarcat de aici], asupra căruia lucrează Coaliţia Nediscriminare, am descoperit o contradicţie serioasă ce reprezintă o încălcare gravă a însăşi Constituţiei ţării noastre. Dorim să prezentăm în continuare respectiva contradicţie, precum şi cererea noastră în legătură cu faptul dat.

I. Articolul 1 stabileşte scopul legii în cauză: „Scopul prezentei legi este să asigure tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova drepturi egale şi tratament egal în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii”. A doua parte a aceluiaşi articol stabileşte un cadru juridic în vederea prevenirii şi combaterii discriminării după criteriile de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, culoare, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, dizabilitate, orientare sexuală, opinie politică, statut social, apartenenţă la o categorie de persoane defavorizate, precum şi pe bază de orice alt criteriu.

Prezenta lege se aplică la exercitarea tuturor drepturilor civile şi politice, inclusiv dreptul la muncă, la locuinţă, la protecţia socială, educaţie, la viaţa familială şi la proprietate, acces la locurile, bunurile şi serviciile destinate publicului, precum şi dreptul de a participa la viaţa politică, dreptul la securitatea persoanei, la libertatea întrunirilor, libertatea exprimării şi libertatea conştiinţei.

Problema cu acest articol constă în faptul că se pune pe picior egalitate toate persoanele, inclusiv homosexualii şi persoanele care întemeiază familii conform normelor constituţionale şi ale normelor morale ale societăţii, fapt care este în contradicţie cu articolul 48, aliniatele 1 şi 2 din Constituţia Republicii Moldova: „Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. De asemenea, este în contradicţie şi cu principiile de bază ale legislaţiei familiale: „căsătorie liber consimţită între bărbat şi femeie” (Codul Familiei, articolul 2, aliniat 2.)

La fel este inacceptabilă aplicarea legii faţă de „toate persoanele aflate pe teritoriul Republicii Moldova”, dar nu faţă de exclusiv cetăţenii Republicii Moldova. A cui este această ţară – a celor care au zidit-o sau a celor care călătoresc prin ea, care s-au se află vremelnic pe teritoriul nostru ? Astfel se pot organiza tot diferite acţiuni „internaţionale” cu invitarea la noi în ţară a celor care, fiind de valori şi interese opuse cetăţenilor ţării, vor pretinde la drepturile cetăţenilor noştri, impunîndu-ne perversiunile lor-

Acest proiect de lege atacă direct familia prin faptul că introduce noţiunea de “orientare sexuală”. Această noţiune cuprinde categoriile de oameni care practică homosexualitatea – homosexualii, lesbienele, transsexualii şi transvestiţii. Înţelegem şi acceptăm fără rezerve criteriile obiective după care sînt stabilite categoriile de oameni ce sînt obiect al prezentei legi (rasă, naţionalitate, limbă etc.), dar nicidecum nu putem să acceptăm pe picior de egalitate o perversiune sexuală care, în esenţă, potrivit ştiinţei psihiatrice, este o patologie psihosexuală. Persoanele afectate de diferite patologii trebuiesc tratate – benevol sau forţat, în funcţie de pericolul pe care îl reprezintă patologia dată pentru societate, pentru viitorul ei, – dar nu declarate ca normă şi încă ocrotite de stat, deci, de societate, şi chiar mai mult, statul impunînd prin forţa legii promovarea patologiilor date şi antrenarea forţată a întregii societăţi în sprijinirea răspîndirii comportamentelor patologice.

II. Articolul 2 al acestui proiect de lege dă definiţia discriminării: “a) discriminare – orice diferenţiere, excludere sau limitare în drepturi, directă sau indirectă a persoanelor, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile stipulate în prezenta lege.”

A „susţine comportamentul discriminatoriu” înseamnă a rămîne cu aceeaşi părere şi a o expune şi altora, deci rezultă că va trebui să susţinem homosexualitatea şi imoralitatea ca să nu fim acuzaţi de discriminare? Să o susţinem chiar prin tăcere. Acest grup de persoane se ascund după grupurile de persoane care sînt cu adevărat defavorizate: persoanele cu handicap, pensionarii, rromii ş.a., ceea ce nu este corect, ci, dimpotrivă, este anormal. Ei se promovează în mod viclean şi doresc să fie incluşi într-un cadru legal al normalităţii.

În acelaşi articol 2 se susţine: „i) persoane defavorizate – persoane aflate sau supuse în virtutea circumstanţelor sociale, economice, culturale sau istorice în situaţie de risc sau substanţial inegale sau mai puţin preferenţiale.” Cine sînt puţin preferenţiali? Homosexualii? Ei doresc ca oamenii să creadă că cei din jur sînt de vină că nu sînt acceptaţi şi nicidecum ei înşişi.

Sîntem de acord cu acest proiect de lege, dar numai în ceea ce priveşte alte categorii de oameni care într-adevăr sînt discriminaţi nefondat, dar nu aceşti imorali cu „altă orientare sexuală”.

III. Articolul 5 al prezentei legi prevede următoarele forme de contracarare ale discriminării:

a) prevenirea oricăror fapte discriminatorii, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor măsuri afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor;

b) medierea prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvîrşirii faptelor discriminatorii;

c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu.

Deci, aşa cum reiese din conţinutul acestui articol, cei care nu sînt de acord cu homosexualii, trebuie să fie pedepsiţi, ceea ce este ilegal.

Domnilor deputaţi în Parlament, aleşi ai poporului, nu ai celor 200 de homosexuali cîţi sînt în Moldova ! Ce se doreşte oare prin egalarea în drepturi a normalităţii cu anormalitatea (homosexulitatea) într-o ţară care de atîtea ori a vădit că este majoritar creştin-ortodoxă prin diverse sondaje şi barometre de opinie? Din păcate, omul nostru simplu este preocupat de alte lucruri acum, mai materiale, lăsînd legiutorii şi guvernanţii pe care i-a ales cu încredere să voteze legi, ei crezînd că o vor face în duhul valorilor poporului nostru, al credinţei strămoşeşti, al tradiţiei noastre milenare, pentru care au vărsat sînge moşii şi strămoşii. Da, anume sînge au vărsat pentru dreapta credinţă, pentru dreapta educaţie a copiilor, pentru ne-stricăciuine (ne-perversitate).

Lepădaţi de Hristos, neîmblaţi la biserică, dar mînaţi de dorinţa de a fi mîngîiaţi pe creştet de occidentalii cu “drepturile omului” şi cu mulţi bani şi granturi, unii din oamenii de la noi cu funcţii importante consimt lesne să scuipe în cele sfinte ale neamului şi să accepte orice provocare, făcîndu-se trădători, iude şi duşmani, părtaşi chiar la tentative de genocid (să ne amintim doar de cazul trist cu obiectul şcolar „deprinderi de viaţă”). Cum altfel să fie explicată batjocorirea a peste 90% din populaţia autodeclarată creştin-ortodoxă în favoarea unui grup minuscul (în total circa 200 de persoane care se declară homosexuali la peste 3 milioane de cetăţeni) de perverşi nenorociţi, precum se doreşte în legea cu pricina. Dorim să fim înţeleşi corect: noi nu îi condamnăm pe ei ca oameni, căci sînt totuşi oameni; noi condamnăm şi nu acceptăm, nu tolerăm păcatul grav pe care îl au şi în care se complac şi pe care doresc să-l facă prilej de mîndrie, afişîndu-l peste tot, fiind de fapt robi ai acestui grav păcat. Este demonstrat foarte clar că homosexualitatea este o boală ce poate fi tratată. Este însă nevoie de o sinceră dorinţă de a scăpa de acest păcat (care nu se prea observă la majoritatea din ei).

Neamul nostru s-a născut şi s-a ţinut pe credinţa creştin-ortodoxă, pe morala sănătoasă a acestei credinţe, timp de 2 mii de ani. Apărînd credinţa şi neamul am tot supravieţuit. Este înţeles şi acceptat efortul depus de mai mulţi reprezentanţi ai conducerii ţării în rezidirea lăcaşurilor de cult chiar în pofida unor interpretări şi critici ce se fac auzite. Numai că lupta cea mare trebuie dusă pe tărîmul duhovnicesc, prin respingerea de proiecte de legi care ne batjocoresc poporul, prin introducerea studierii religiei creştin-ortodoxe în şcoli ca factor determinant al educaţiei generaţiilor noi în spiritul moralei tradiţionale, prin ridicarea oficială la rangul cuvenit a sarbătorilor noastre duhovniceşti şi respingerea celor batjocoritoare de împrumut, prin implementarea de proiecte duhovniceşti adresate mai ales tinerilor, adică celor care sînt cei mai agresaţi duhovniceşte de promotorii răului în aceste vremuri dificile.

ÎN URMA CELOR EXPUSE MAI SUS:

Cerem să fie exclus din proiectul de lege termenul “orientare sexuală” care, fiind acceptat, subminează Constituţia ţării noastre şi Familia, ca element fundamental al societăţii care are dreptul la ocrotire din partea societăţii (inclusiv a ONG-urilor) şi a statului.

De asemenea, CEREM ca persoanele cu orientatări sexuale diferite să nu fie plasate alături de persoanele care într-adevăr au nevoie de protecţie împotriva discriminării.

În cazul în care termenul “orientare sexuală” nu va fi scos din proiectul de lege, Familia şi Constituţia rămîn a fi subiectul discriminării.

Statul nu poate accepta o astfel de “Lege de prevenire şi combatere a discriminării”, prin care să fie discriminată Familia şi Constituţia.

Nu putem accepta ca persoanele cu orientare sexuală diferită să surpe temeliile morale ale societăţii şi să-şi propage ideile sale, sfidînd morala publică milenară şi legile Republicii Moldova, atacînd în mod direct instituţiile fundamentale ale societăţii: Biserica, Familia şi Şcoala.

LA ACEASTĂ ADRESARE SE ALĂTURĂ ŞI SUBSCRIU:

• Societatea pentru Sprijinul Iniţiativelor Sociale „ACŢIUNEA CIVICĂ”

• Asociaţia pentru protecţia pacienţilor „Pro-pacient”

• Centrul Obştesc de Monitorizare şi Analiză Strategică „Moldova Noastră”

• Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (Filiala din RM)
  

• Asociaţia Veteranilor şi Amatorilor de Tenis din Moldova

• Asociaţia pentru copii şi tineret „MARCU”

• Asociaţia Obştească „Centrul de Curăţie Spirituală”

Semnăturile altor ONG-uri sînt în proces de colectare.

Orice reprezentant al oricărui ONG care susţine Adresarea de mai sus poate trimite un mesaj electronic cu datele de contact (numele complet al organizaţiei, statutul ei, tel. de contact) la adresa atitudine@mail.ru.

Ce spun chişinăuienii despre pederaşti