Murirea (I)

Democraţia liberală nu reprezintă nicidecum prioritatea majorităţii asupra părerii minorităţii, după cum cred cei naivi. Acest sistem nu egalează nici măcar votul individului cu cel al majorităţii. Democraţia situează votul minorităţii, în cazul în care aceasta este purtătoare de viciu sau păcat, deasupra părerii majorităţii. Dacă 100 de milioane de oameni sînt împotriva pederastiei şi 1000 pro, decizia va fi în favoarea minorităţii.

Într-un mediu de toleranţă şi îngăduire, cultivate prin respect pentru gusturile altora, vor apărea magazine, cluburi şi resurse mass-media, care vor deservi această categorie denaturată. Şi nu-i poţi contrazice : dacă Dumnezeu nu există, toţi sunt liberi să facă ce vor. Acoperirea consecinţelor colosale cu o frunză de smochin se exprimă prin interdicţia de a cauza prejudicii cu efect imediat. După logica de percepţie materialistă a lumii, un gust sau o orientare netradiţională trebuie respectate. Doar nu ne pot face nici un rău.

Unora le place borşul, altora – insectele fripte. În sex se aplică aceeaşi regulă: unora le plac relaţiile tradiţionale, alţii le preferă pe cele netradiţionale. În curînd, însăşi cuvîntul „netradiţional” va disparea. De ce? Cine determină tradiţia? Deocamdată, aceasta este asumată de acea parte a societăţii care păstrează conştient rămăşiţele „directivelor” religioase. Dar cu trecerea timpului se vor naşte generaţii „libere” de aceste „arhaisme”.

Ajutoarele umanitare din partea SUA – PRAF ÎN OCHI

SUA alocă din bugetul de stat două miliarde de dolari pe an pentru oferirea de ajutoare alimentare. Cu aceste fonduri se cumpără mărfuri alimentare produse de companiile americane, care apoi sunt distribuite la preţuri modice de o întreagă reţea de organizaţii umanitare, mai ales în aşa numitele ţări din lumea a treia.

În august 2007, una dintre cele mai importante organizaţii de caritate din SUA, CARE a anunţat că va reduce cu 45 de milioane pe an ajutoarele alimentare pe care le distribuie din partea guvernului american. CARE a motivat această decizie prin faptul că nu mai doreşte să fie complice al unui sistem care are la bază profitul, şi nicidecum altruismul şi ajutorul dezinteresat.

Raportul CARE pe 2006, intitulat „Cartea albă a politicii pentru acordarea ajutoarelor alimentare” arată că modul în care este construit sistemul nu face decât să amplifice şi nicidecum să reducă foametea în ţările respective. Programul, arată CARE, vine în primul rând în întâmpinarea nevoii SUA de a exporta anumite produse şi nu pleacă de la stabilirea nevoilor reale ale popoarelor aflate în dificultate.

Guvernul american cumpără de fapt surplusul de alimente de la companiile agricole americane, produse care deja au fost puternic subvenţionate, şi îl trimit apoi pe post de ajutor umanitar în ţările sărace. De aici au de câştigat nu doar corporaţiile agricole, ci şi firmele americane de transport. Organizaţiile de caritate se transformă astfel în puncte de vânzare pentru aceste produse. Însă acesta nu este singurul beneficiu pentru guvernul SUA.

Faptul că aceste produse sunt vândute la  preţuri situate mult sub cele de pe piaţa locală, îi subminează pe micii fermieri locali. Cu banii câştigaţi, asociaţiile umanitare îşi finanţează propria activitate şi menţin astfel acest cerc vicios. Sistemul local de producţie este destabilizat, iar ţările respective deja sărace devin şi mai dependente de sistemul de „ajutorare”.

„Nu suntem împotriva ajutoarelor acordate în caz de urgenţă, cum ar fi spre exemplu un cataclism natural”, concluzionează raportul CARE, „dar actualul sistem face mai mult rău decât să ajute ţările în cauză”.

Sursa

Iată cum arată democraţia

Filmuleţ despre una din cele mai mari manifestaţii anti-globaliste împotriva căreia poliţia americană a utilizat pentru prima dată arme chimice…